O emisiune de la sfirsitul lunii iulie 2010. Actualitatea intrebarii ramine aceiasi. Iurie Rosca si Iurie Stoicov, printre rinduri vorbesc despre amestecul politicului in structurile inteligente moldovenesti.

Generalul SRI in rezerva Aurel Rogojan, ofiterul care in 1989 a fost alaturi de generalul Iulian Vlad, comandantul Departamentului Securitatii Statului, ca subordonat direct si colaborator apropiat al acestuia intre anii 1974-1989, a analizat la 20 de ani de la evenimente, momentele pregatitoare lunii decembrie a acelui an si care ar fi putut sa produca in Romania un razboi civil. Generalul in rezerva, în lucrarea sa “1989, dintr-o iarna in alta… Romania in resorturile secrete ale istoriei“, afirmă că din punct de vedere statistic, permanent pe teritoriul României exista un “du-te-vino” a unui minim de 30.000 si a unui maxim de 67.530 de persoane (in luna decembrie 1989 si numai din URSS). In decembrie 1988 intraseră in Romania 30.879 de persoane din URSS.
“A avut loc o stranie intensificare a turismului fara… obiective turistice! Unitatile teritoriale ale DSS din judetele: Arad, Braila, Brasov, Caras-Severin, Covasna, Cluj, Timis s.a. au raportat afluxuri masive si suspecte de “coloane turistice auto”, preponderent cu persoane din URSS, Ungaria si Iugoslavia.
La jumatatea lunii decembrie, “turistii sovietici” afluiau masiv in Romania din toate celelalte tari limitrofe. Nota comuna si, in acelasi timp, ostentativa a coloanelor de turisti era ca toti se deplasau cu autoturime “Lada” nou-noute, parca atunci scoase din fabrica pentru rodaj…”
L-am întrebat pe liderul PPCD, Iurie Roșca, un cunoscător al culiselor politicii din Republica Moldova cine din fosta RSSM ar putea ști mai multe amănunte despre numărul mare de turiști sovietici care au trecut frontiera dintre România și URSS. Iată care a fost răspunsul său.

Există trei cetățeni moldoveni care se aflau la București și care știau despre deplasările așa zișilor turiști sovietici și care au fost implicați direct în Revoluția română, este vorba de generalul Fiodor Leontevici Botnari, care avea o funcție importantă la Ambasada Uniunii Sovietice la București, actualmente Tudor Butnaru, generalul și fostul șef al serviciilor speciale ale Republicii Moldova, Mihai Popov, care a devenit ulterior, ministru de externe al Republicii Moldova și ambasador la Bruxelles și ambasador la Paris, Popov în acele momente era consilierul și translatorul ambasadorului sovietic Teajelnikov , Popov a tradus ultima discuție a lui Nicolae Ceaușescu cu ambasadorul sovietic înainte de a se urca în elicopterul care l-a dus spre fatala sa destinație și se afla Dumitru Diacov, care lucra sub acoperire în postul de șef al Biroului Agenției Sovietice de Stat TASS, Dumitru Diacov avea activități specifice și cunoștea mai multe decât se preface în prezent a cunoaște. Cel mai interesant lucru este că timp de 21 de ani nu am văzut curiozități pentru activitatea acestora din partea nici unei instituții media din Republica Moldova pentru a-i trage de limbă pe cei trei pe care i-am numit. Ar fi și alții, dar aceștia au fost la vedere. Și mai interesant este faptul că după proclamarea independenței Republicii Moldova, acești oameni au fost rechemați de acolo și instalați în poziții cheie în noua ierarhie a statului moldovean.
Personal am ajuns în România într-un marfar ducând împreună cu colegul jurnalist Vasile Năstase ajutoare materiale pentru revoluționari . Am trecut pe la Ungheni în acel marfar, de altfel în acel moment secția raională a KGB Ungheni era condusă de cineva care după aceea ajuns Ministrul Securități Republicii Moldova , este vorba de generalul Vasile Calmoi . Este un triumvirat care cunoaște foarte multe și care posibil nu are voie să vorbească multe. Însă acești domni ar putea fi întrebați de către jurnaliști despre aceste activități ale domniilor lor, dacă au fost de partea revoluționarilor români, dacă au văzut teroriști sau nu. Este absolut clar că fulminanta carieră politică a acestor domni are strânsă legătură cu evenimentele la care au participat în decembrie 1989. Pentru mine este clar și nu am nici un dubiu că centrala de la Moscova i-a mutat de la București la Chișinău și i-a plasat în acele ierarhii ale statului moldovean . Pot să adaug că domnul Butnaru a ocupat o perioadă funcția de viceministru de externe și ca și Mihai Popov a deținut funcția de ambasador la Burxelles unde se află Cartierul General NATO, nu cred că s-au dus întâmplător la acea locație. Mihai Popov, ex-ministrul de externe, este tatăl lui Andrei Popov, actualul vice ministru de externe al Republicii Moldova care a crescut pe teritoriul Ambasadei Sovietice de la București.

No comment.

Analiza declaraţiilor care au urmat în urma întîlnirii de ieri 22 decembrie dintre reprezentanţii PLDM, PD şi PL în vederea negocierilor pentru reeditarea fostei alianţe de guvernămînt din Republica Moldova ne arată că discuţiile dintre foşti parteneri de guvernare au intrat în impas.

Reprezentantul Partidului Democrat, Valeriu Lazăr s-a declarat nemulţumit de oferta propusă de către liderul PLDM, Vladimir Filat, considerînd că cea de a şaptea întîlnire nu a reprezentat o negociere propriu zisă. „Au fost niște consultări, la faza de negocieri încă n-am ajuns”, a declarat, plin de seninătate, Valeriu Lazăr.

Mihai Ghimpu, care a declarat în fața jurnaliștilor că, de fapt, PLDM nu a venit cu o ofertă pentru PL și PDM ci doar cu un punct de vedere asupra viitoarei guvernări. "PLDM n-a câștigat alegerile ca să vină cu o ofertă", a exclamat supărat preşedintele interimar al Republicii Moldova. Supărarea domniei sale a fost vizibilă cu ochiul liber şi s-a manifestat şi prin declaraţiile făcute. “PLDM nu a câştigat alegerile ca să ne facă nouă oferte şi să ne mulţumească cu un minister, două, trei, patru.” Liderul liberal, vădit nemulţumit a spus jurnaliştilor moldoveni că oferta liberal democraţilor a purtat mai mult un caracter imagistic “ca lumea să vadă că PLDM este generos şi bun”. „O săptămână să vorbim de principii şi valori europene, moldoveneşti, tiraspolene, ori de la Sud, după care mai venim cu o ofertă. Nu trebuie să-mi fie mie nimeni generos. N-am nevoie de bucăţica cuiva. Odată ce venim pentru a constitui o alianţă, trebuie să discutăm lucrurile, nu cine este mai tare cu oferta”, a spus liderul liberalilor, Mihai Ghimpu.

Prin neprezentarea personală a liderului PLDM, Vladimir Filat, la negocieri s-a adus un afront personal la adresa preşedintelui Partidului Liberal, Mihai Ghimpu.

În schimb, Valeriu Lazăr a confirmat pentru presa moldavă că negocierile cu PCRM se află la o etapă avansată. Agenţia naţională de presă din Republica Moldova, Moldpres, scria că PCRM şi PD au ajuns la un punct comun cu privire la principiul statalităţii şi statutul de neutralitate a Republicii Moldova. Vladimir Mişîn, unul dintre negociatorii PCRM declara că s-a discutat deja cu PD-ul principiile de bază, au vorbit despre principul statalităţii R. Moldova şi au ajuns la concluzia că aceasta trebuie să rămînă un stat suveran. “Un alt punct comun este şi statutul de neutralitate a R. Moldova. Am hotărît că el trebuie să rămînă acelaşi şi va fi confirmat potrivit normelor juridice internaţionale", a opinat Mişîn.
Mişin a calificat procesul de negocieri PCRM-PD ca fiind unul foarte bun şi a menţionat că PCRM are deja pregătit modelul unui acord care va fi semnat în cazul creării unei coaliţii de centru-stînga. Mişin a spus că acest acord nu are clauze speciale, el va constata doar că PCRM şi PD vor activa împreună pentru următorii patru ani în Parlament.
Mişîn a adăugat că PCRM şi PD nu au ajuns încă la momentul partajării funcţiilor, ci s-a discutat doar despre structura Guvernului. "Dacă vom hotărî crearea unei coaliţii de centru-stînga, funcţiile vor fi împărţite timp de 30 de minute".

Firescul discuţiilor dintre PD şi PCRM apare tocmai din apartenenţa la ideologiile de stînga, împărtăşite de cele două partide. Democraţii moldoveni ca şi comuniştii sînt afiliaţi la Partidul Socialist European, ideologia social democrată fiind cea care uneşte cele două formaţiuni politice moldovene.
Trebuie să remarcăm că abordarea avută de cele două partide la negocieri este una pragmatică căci o serie de actuali tehnocraţi ai PD au făcut parte din guvernul condus de premierul Tarlev unde au lucrat cot la cot cu tehnocraţi care se regăsesc pe listele PCRM.

Singurul impediment pentru crearea unei alianţe de centru stînga apare doar din exterior. Excesul de atenţie pe care l-au avut o serie de guverne occidentale faţă de Republica Moldova a venit ca urmare a unor eforturi ale diplomaţiei poloneze şi româneşti, state care îşi dispută rolul de lider în extinderea valorilor euro-atlantice în spaţiul CSI şi a care reprezintă vîrful de lance al politicilor americane pe continentul european. Discursurile de la Chişinău al miniştrilor de externe ai Poloniei şi ai Suediei, au purtat încărcătura unor subtile presiuni la adresa liderilor PD pentru a nu iniţia negocieri cu PCRM.

Jocul diplomatic polonez şi românesc în Republica Moldova, a fost stricat de diplomaţiile franceză şi germană. Franţa şi Germania au cerut oficial amânarea aderării Bulgariei şi României la spaţiul Schengen, planificată pentru luna martie curent, din cauza că aceasta ar fi “prematură.
Astfel, miniştrii de interne din cele două ţări constată că aceste carenţe ar avea consecinţe grave pentru securitatea interă a Uniunii Europene, “din cauza influenţei pe care o pot avea asupra frontierei şi asupra accesului la bazele de date Schengen“.
Secretarul de stat francez Laurent Wauquiez a declara pe data de 8 decembrie în Adunarea Naţională a Franţei, că datorită faptului că nu recunoaşte graniţa cu Moldova şi acordă paşapoarte pentru cetăţenii moldoveni în cazul aderării la Schengen, România nu ar fi capabilă să controleze bine graniţa estică a UE.
Prezentă la Bucureşti, cancelarul Angela Merkel, cerea preşedintelui român să semneze acordul de frontieră dintre statul român şi cel moldovean.

Semnalele transmise de diplomaţia franceză şi germană oficialilor de pe malul Dîmboviţei seamnă destul de mult cu o subtilă sancţionarea a unui rol pe care Bucureştiul şi l-a asumat avînd doar parţial consimţămîntul marelui licurici de peste ocean, acela de democratizare a spaţiului pruto-nistrean.

Criza profundă prin care trece atît economia cît şi societatea românească îşi spune cuvîntul şi la nivelul Ministerului de Externe al României.

Criza a fost surprinsă în detalii de către ambasadorul George Maior, şeful SRI, carea trăgea din nou un semnal de alarmă, în ziarul ADEVĂRUL: „Nu este momentul marginalizării elementului profesionist şi tehnocratic din societate", avertizează Maior, care militează pentru depolitizarea accelerată a instituţiilor statului român. Deşi a respectat rigorile de exprimare ale funcţiei pe care o deţine, Maior dă de înţeles că revigorarea economiei româneşti nu va fi posibilă fără reprofesionalizarea aparatului administrativ.

Din fruntea României, de la Reşiţa, prietenul Balint nota că în afară de instituţii inteligente, statul român are nevoie de adevărate politici externe, de apărare, sau de securitate.

Eşecul diplomaţiei de la Bucureşti în a organiza o vizită oficială a preşedintelui român la Casa Albă devine în acest caz eşecul personal şi asumat al preşedintelui Băsescu. Imposibilitatea găsirii de către diplomaţia română a unei formule optime de comunicare pe relaţia bilaterală Bucureşti – Moscova, a făcut posibil eşecul partidelor politice moldoveneşti creditate de Băsescu cu mult potenţial de încredere la alegerile parlamentare anticipate din Republica Moldova.

De aici pînă la ratarea definitivă a misiunii enunţate pentru România de către preşedintele Traian Băsescu, aceea de a deveni principalul lider în regiune mai este un pas.

Motto
"După mai bine de două ore de discuţii, liderii partidelor liberal-democrate au declarat după cea de-a cincea rundă de negocieri, luni,20 decembrie că lucrurile devin din ce în ce mai clare, transmite Info-Prim Neo.

„Cred că întrevederea din ziua de astăzi a marcat finalul unor discuţii la nivel de principii şi valori, în speranţa că metodele şi instrumentele de depăşire a crizei politice vor asigura o guvernare pe patru ani de zile”, a declarat liderul PDM, Marian Lupu.

„Va veni şi ziua când vom pune punct acestor discuţii. Sper ca mâine coborâm şi mergem deja pe pământ. Nu am împărţit până acum nimic ca să cedăm ceva”, a menţionat preşedintele PL, Mihai Ghimpu.

Liderul PLDM, Vlad Filat, a comunicat că următoarea negociere în format trilateral va avea loc pe 21 decembrie. Frecvenţa acestor întrevederi între liderii PLDM – PDM – PL este, potrivit lui Vlad Filat, un lucru pozitiv, care spune multe despre nivelul de discuţii la care au ajuns părţile antrenate în dialog.

Liderii politici nu au putut să estimeze când va fi anunţată decizia de formare a alianţei de guvernare"

Ceea ce se cheamă frecție cu spirt la un picior de lemn sau foaie verde stîlp - curge apă-n beci.

Patima, pe care o depune de la o vreme, analiza politică moldovenească, în favoarea unuia sau a altuia fenomen politic chișinăuian, mă face să cred că, aici o să îmi dați voie să fac o pauză și să mă desfășor afirmând că, unu – oricare personaj mai curățel ce poate să îngaime pe micul ecran, două fraze coerente în limba română, devine comentator politic și aici vorbim despre responsabilitatea pe care o poartă instituțiile mediatice din Republica Moldova față de telespectator, ori, doi la mână – situația din culisele puterii a ajuns atât de înghesuită încât, decidenții politici și-au scos totul la înaintare, și asta pentru că la vreme de război, orice soldat contează.

Dacă oricine poate scrie o frază cu mai multe subordonate, poate să își exprime opinia referitoare la mersul trenurilor în Republica Moldova, ne vom permite și noi să ne prefacem în Păun și să schimbăm acele de tren.

Deși părintele social-democrației moldave, Oazu Nantoi, remarca că ne aflăm în mijlocul unui război politic, îmi permit să nu fiu de acord cu acesta și să afirm că asistăm doar la împărțirea puterii. Mai bine zis la o reîmpărțire a puterii. Ciclul de putere care pentru Moldova a început în anul 2001, a luat sfârșit abia odată cu alegerile parlamentare din 28 noiembrie.

Și chiar dacă la prima vedere, fosta echipă a AIE, pare a deține suficiente mandate pentru a se impune în fața comuniștilor moldoveni care dețin cel mai mare număr de mandate, remarcăm o dată în plus că cetățeanul obișnuit a învățat să pună bețe roților politice moldovenești.

Dincolo de simpatiile europene și mediatice de care a beneficiat fosta alianță de guvernământ în frunte cu premierul Vladimir Filat, punctăm faptul că măria sa publicul informat, a votat împotriva partidelor aflate la guvernare în Republica Moldova. (Aducem aici aminte de faptul că în municipiul Chișinău, unde electorul este mai informat, comuniștii moldoveni au acumulat cu 30 de mii de voturi în plus.)

Acest ciclu de putere a luat sfârșit datorită unui electorat care nu a fost manipulat de către mass-mediile moldave ci dimpotrivă, a manipulat el însuși mediile. (Mă refer aici la tristul sfârșit al scurtei cariere de sociolog în Republica Moldova a clujeanului Vasile Dâncu, al cărui exit-poll pentru Publika TV a eșuat lamentabil.)

Un deceniu de putere neîmpărțită, a învățat societatea moldavă, care pentru a supraviețui capcanelor democrației și ale consumismului a făcut reverențe atât la stânga cât și la dreapta, că puterea trebuie împărțită. Cu atât mai mult în Moldova, locul în care avem de a face cu un conglomerat atât de delicat din punct de vedere etnic .

Puterea trebuie împărțită, le-a spus măria sa electorul moldovean, politicienilor moldoveni dându-le de rezolvat actuala ecuație a puterii.
Nu ne aflăm în război politic. Este însă o mare avalanșă de informație. O inflație de analize politice. Mai șocante, mai părtinitoare, mai informate sau ne. E firesc ca fiecare dintre partidele aflate în ecuație să încerce să își atragă de partea lor publicul. E firesc ca fiecare comentator politic aflat în solda partidului să aducă argumente pentru o variantă de configurație politică. Sunt firești înghesuielile din spatele ușilor închise, firești sunt și piedicile, coatele în stomac, pumnii în gură. Nefirești sunt însă argumentațiile că puterea nu trebuie împărțită. Nefiresc este că toți aleargă după comoara Nibelungilor fără să știe cum s-a desfășurat povestea.

Jurnalistul Eduard Ovidiu Ohanesian, într-o postare pe un site de socializare scria că la Chișinău serviciile se războiesc între ele. E posibil. Cele câteva interviuri realizate la tema serviciile secrete și alegerile parlamentare din Republica Moldova au scos la iveală faptul că există un interes crescut al tuturor sistemelor inteligente ale statelor din jurul Republicii Moldova pentru a modela dar și pentru a influența rezultatul acestor alegeri. Rezultatul alegerilor lasă însă impresia că acestea, și-au dat la picioare atât de tare, încât nici una dintre participante nu a trecut linia de finish.

Un alt coleg, îl compara pe liderul Partidului Democrat, Marian Lupu cu Ulisse. Atras de cântecul sirenelor, el ar avea de ales între Est și Vest. Catargul de care este legat eroul nimfelor contemporane este însă unul autohton. Un melanj care nu se scufundă ușor. Maleabil. Rezistent. Și pregătit pentru a face față tuturor furtunilor.

Cântecul Nibelungilor politicii moldovenești se joacă după ureche. Nici unul dintre eroi nu are sabia lui Siegfried în mâna sa și chiar dacă întâmplarea le-ar aduce-o în cale, nu o vor recunoaște. Rolurile abia se împart iar eroi contemporani autohtoni nu au terminat de citit miturile. Se joacă pentru o comoară pierdută din start.

În Etzelburg absolut nimeni nu îl recunoaște pe Gunther, și nici Siegfried nu este mai cunoscut. Dar cine va fi în locul Brunhildei, sau al Kriemhildei oare cometatorii politici din Moldova știu?

S-a terminat un ciclu politic. Un alt ciclu abia începe. Un ciclu mult mai lung și cu o mai multă responsabilitate pentru cei care aleargă după comoara mult visată. Nu uitați Hildebrand stă de veghe.

Motto
"În prezent nu există o altă țară în Europa, care face mai mult decât Polonia pentru libertatea de exprimare și promovarea democraţiei în Belarus, pentru apropierea Ucrainei de Europa, sau pentru a pune pe picioare Republica Moldova" Radosław Sikorski, Ministrul de Externe al Poloniei

În lungul mers al zilei către noapte, arareori ridicăm privirile de pe pietre pentru a privi interesați în jur. Copilul curios de odinioară s-a dus și trăiește doar în amintiri. Doar când cu ceva noroc nimerim în spaţii necunoscute, mai avem o șansă să ne trezim. Abia atunci îndrăznim să vedem realităţile din jur, cu ochi curioși în a înțelege. Obișnuiți cu propriile cruci, vedem doar desenul pietrelor din drumul nostru. Alţii sunt cei care văd pentru noi.

Prietenul Mario Balint, unul dintre excelenţii corespondenţi radio pe care îi are Radio România Actualităţi, scria de curînd pe blogul său că, “ în Republica Moldova, politica externă românească şi-a dat cu stîngul în dreptul, adînc blagoslovită de finul ambasador al naşului de la externe. Partidele din AIE nu au obţinut majoritatea, după un an de guvernare cu model românesc, înţesat cu bîjbîieli şi lovituri sub centură. Moldovenii au sperat că se vor odihnii după atîtea peripeţii electorale şi bumbăceli pe 7 aprilie, în loc de asta s-au trezit cu un cvartet de "coarde" incapabile să aducă echilibrul mult sperat. Pe de altă parte, modelul românesc NU a constituit un model de urmat în stînga Prutului, pe principiul simplu şi sănătos: "Casa de nebuni nu e acasă"! ...Societatea moldovenească, divizată în trei, între români, ruşi şi ukrainieni, nu a gustat declaraţia cu Moldova care în 25 de ani se uneşte cu România şi pune graniţă pe Nistru, adică fără Transnistria. Declaraţia a dat apă la moara comuniştilor statalişti, dar şi premierului Vlad Filat, în ciuda vizitelor tot mai dese la Chişinău a donşoarei EBA, din partea popularilor europeni. ...Băse a vorbit degeaba cu Medvedev la Astana, la summit-ul OSCE. Declaraţia asta idioată i-a pus pe jar, evident, şi pe prietenii ukrainieni care ne-au răsturnat, din nou, toate căldările cu lături în cap! Am şi eu o întrebare: şefu ăsta de stat e chiar tîmpit - şi se exprimă pe principiul strămoşesc "gura bate curul" -, sau cuantifică - şi-i dă cu succesuri!- toate declaraţiile astea belicoase, cînd la adresa Rusiei, cînd a Ukrainei, cînd a Moldovei? Poate îmi răspunde cineva...”

L-am citat pe colegul de la Reşiţa doar ca să exemplific afirmația referitoare la faptul că atunci când privirile se ridică din asfaltul cotidian, apare și potenţialul de a analiză necesar întocmirii unei hărţi a riscurilor prin care trece societatea. Societatea moldavă, desigur căci riscurile abil enunțate de colegul de la Radio România, sunt ameninţări către societatea moldavă şi doar prin ricoşeu ar reprezenta adevărate pericole pentru statul român. Fireştile sale îngrijorări sînt datorate doar ăluia mic, negru şi rău, care poate aduce cu el neprevăzute întîmplări politice care ar putea bate pe neaşteptate şi în uşa colegului, nu numai într-a mea. Viitorul, căci despre el e vorba, este cel mai imprevizibil dușman al timpurilor noastre și el poate deranja liniștitul somn al oamenilor politici, al oligarhilor sau al ziariștilor.

În anostul cotidian rareori ne ridicăm privirile din labirintul comun al vieţii noastre. Vizita lui Medvediev la Varşovia a fost una dintre acele întîmplări politice care ar fi trebuit să trezească flerul jurnaliştilor din spaţiul pruto-nistrean. În decurs de o săptămînă, externele poloneze au muncit de zor pentru a pregăti întâlnirea cu Medvedev care a venit la Varşovia, vizita lui Komarovski la Washington, dar și deplasarea lui Sikorski la Chişinău.

Prima vizită a președintelui Federației Ruse în capitala polonă are loc după nouă ani de răcire continuă a relațiilor bilaterale dintre cele două state. Însă ceea ce trebuia să se întâmple, a avut loc și preşedintele rus Dimitri Medvedev l-a decorat la Varşovia, pe cineastul polonez Andrzej Wajda cu medalia Ordinul Prieteniei, cu ocazia unei ceremonii ce a fost transmisă în direct de televiziunea naţională poloneză.

Trebuie de remarcat că regizorul Andrzej Wajda, în vârstă de 83 de ani, este semnatarul unui film - "Katyn" - despre masacrarea a mii de ofiţeri polonezi, în 1940, la Katyn, din ordinul lui Iosif Vissarionovici Stalin. Lansat în 2007, acest film a fost difuzat abia în 2010 de televiziunea naţională din Rusia. Camera inferioară a Parlamentului rus a admis, recent, în termeni foarte duri, că masacrul de la Katyn a fost ordonat de Stalin, aceasta fiind prima recunoaştere oficială atât de clară a unor fapte reprobabile comise de regimul sovietic. "Această direcţie va fi continuată, am adoptat-o în cunoştinţă de cauză. Am luat o decizie şi nu ne vom îndepărta de această direcţie. Trebuie să cunoaştem adevărul. Polonezii au nevoie de el, dar şi proprii noştri cetăţeni, ruşii", a declarat, Dmitri Medvedev, după întâlnirea cu omologul său polonez Bronislaw Komorowski.

Polonezii nu au uitat niciodată masacrul de la Katyn, locul în care toată floarea armatei polone a fost exterminată din ordinul direct al Stalin. Rușii, la rândul lor, nu au uitat că anume polonezii au dat tonul revoluțiilor din 89, că au fost primii care au surpat ordinea din blocul socialist așa cum nu uită că în extinderea blocului militar nord-atlantic spre est, anume Polonia este piatra unghiulară.

Așa că vizita președintelui rus la Varșovia era una așteptată, mai ales că ea se înscrie în șirul de reverențe pe care cele două state și le fac după accidentul de la Smolensk. Elegantele reverențe nu-i împiedică absolut deloc pe polonezi să susțină procesele democratice din Belarus sau din Ucraina, teritorii aflate din fieful rus.

Nici nu s-au liniștit bine zgomotele vizitei șefului de la Kremlin în capitala polonă și nou alesul președinte al Republicii Polone, Bronislaw Komorowski a plecat în vizită oficială la Washington. Promisiunea solemnă a preşedintelui Obama de a aboli vizele pentru polonezi, o întâlnire cu Zbigniew Brzezinski, sosirea unui detaşament de avioane F-16 în Polonia şi instalarea unor interceptori americani antirachetă sunt doar câteva din succesele vizitei al Washington a preşedintelui Poloniei.

În schimb, la Bruxelles, șeful de la Kremlin primea asigurări din partea președintelui Consiliului Uniunii Europene, Hermann van Rompuy că Uniunea Europeană este în parteneriat strategic cu Federația Rusă. La rândul său, președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso declara că a descifrat spiritul Rusiei și că acest spirit este animat de dorința de a lucra pe cât mai strâns posibil împreună cu Uniunea Europeană. Obiectivul lui Medvedev de la Bruxelles a fost obținerea acordului UE pentru ca Federația Rusă să adere la OMC, ceea ce s-a și întâmplat, gazdele s-au grăbit să confirme și să sublinieze acest rezultat. Totul pentru ca atmosfera bună de la Bruxelles să fie sesizată la Kremlin și de către Putin, pentru ca micile și cochetele orășele europene să nu cumva să înghețe la iarnă.

Pe aici pe undeva, se înscrie vizita lui Sikorski la Chișinău. Cam între promisiunea lui Barak Obama de a trimite un detașament de F-16 în Polonia, despre care Medvedev la sigur a fost informat, și declarația lui Hermann van Rompuy că Uniunea Europeană este în parteneriat strategic cu Rusia.

Într-un interviu pentru mass-media poloneză Radosław Sikorski afirma că, "în prezent nu există o altă țară în Europa, care face mai mult decât Polonia pentru libertatea de exprimare și promovarea democraţiei în Belarus, pentru apropierea Ucrainei de Europa, sau pentru a pune pe picioare Republica Moldova". Șeful diplomației polone a fost însă de acord că " soarta vecinilor noştri este în primul rând în mâinile lor”.

Desigur,soarta este în mâna noastră. Ochii ar fi trebuit să discearnă în noapte steaua care ne-ar fi arătat drumul. Cu ochii plecați privim însă doar la drum.

În întunericul nopții, ridicăm privirile de pe pietre doar pentru a cerceta dacă mai sunt și alții pe lângă noi. Copilul curios de odinioară, a îmbătrânit iar inocența i s-a transformat în cinism. Ne bucurăm când la vederea drumeților căzuți în cale, mai avem puteri în ochi pentru a descifra desenul pietrelor din drum. Călăuzele angajate mai de demult, când nu au mai avut ce lua de pe noi, ne-au lăsat în pustiu. Soarta celor mulți e în mâna celui care abia vede. Și în orbecăiala noastră chiorul, e rege. Iar celor care văd, demult le-a smuls limba.

Democraţia înseamnă aritmetică – cei mai mulţi îşi impun punctul de vedere. Aritmetica electorală de la sfîrşitul toamnei ne arată că în Republica Moldova 676 291 de cetăţeni moldoveni au simpatii pentru comuniştii moldoveni, 505 638 au votat pentru liberal democraţia moldavă, 218 861 au ales Partidul Democrat din Moldova iar pentru liberalismul moldovenesc au votat 171 445 de cetăţeni.

Profesorul Dungaciu afirma că în Moldova politica este în strînsă legătură cu geopolitica, de aceea se impune o explicaţie schematică referitor la preferinţele electoratului moldovean văzută prin prisma simpatiilor geopolitice. Menţionăm că toate formaţiunile politice care au acces în legislativul moldav au specificat în platformele lor electorale, ca o prioritate integrarea în Uniunea Europeană.

Dincolo de implementarea lentă a proceselor de integrare europeană comuniştii moldoveni militează de asemenea şi pentru aprofundarea relaţiilor cu partenerul strategic al Republicii Moldova, Federaţia Rusă, dar şi pentru întărirea statalităţii moldoveneşti. În demersul lor , ei se află relativ pe poziţii apropiate de cele ale Partidului Democrat, Partidul Social Democrat şi Partidul Umanist. Aceste trei partide au prezente în discursul lor politic aproximativ aceleaşi idei politice referitoare la aprofundarea relaţiilor de dezvoltare cu Federaţia Rusă. Partidul Democrat are semnat un document de colaborare politica cu formaţiunea politică aflată la guvernare în Federaţia Rusă, Partidul Rusia Unita – Edinnaia Russia, iar social democraţii moldoveni împreună cu umaniştii optează pentru apropierea Republicii Moldova de Uniunea Vamală Euroasiatică. Suma celor care consideră că Republica Moldova într-o formă sau alta trebuie să fie prezentă mult mai activ în spaţiul economic euroasiatic se ridică la 920 742 de cetăţeni moldoveni. (Am adunat la numărul cetăţenilor moldoveni cu simpatii pentru comuniştii moldoveni, numărul simpatizanţilor lui Marian Lupu, 15 454 de voturi care aparţin Partidului Umanist şi 10 136 de voturi obţinute de social democraţii moldoveni)

Partidul Liberal Democrat deşi vorbeşte despre o posibilă aliniere a Republicii Moldova la structurile euroatlantice , încearcă să preia centrismul politic promovat de către democraţii moldoveni şi militează pentru relaţii bune cu toţi vecinii Republicii Moldova, iar acest gen de politică externă este împărtăşit şi de către Partidul Alianţa Moldova Noastră. 540 878 de cetăţeni moldoveni preferă ca Republica Moldova să îşi conserve relaţiile externe în stadiul în care se află acum şi să fie prezentă şi în Comunitatea Statelor Independente dar şi să beneficieze de statutul prevăzut de includerea statului moldovean în politicile promovate de Uniunea Europeană faţă de vecinătatea sa apropiată cu accente şi pe dezvoltarea relaţiilor cu statul român. Partidul Alianţa Moldova Noastră la ultimele alegerei a acumulat 1,23% ceea ce înseamnă 21 109 de voturi.

Partidul Liberal este formaţiunea politică care se află totalmente la antipodul ideilor promovate de comuniştii moldoveni. Liberalii moldoveni militează pentru o aprofundare a relaţiilor externe cu statul român ba chiar pentru dezvoltarea unui parteneriat stategic pentru integrarea ulterioară a Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Atît ideile de dezvoltare economică a statului moldovean cît şi cele care ţin de dezvoltarea politicilor externe, îi plasează pe liberalii moldoveni alături de formaţiunea condusă de social liberalul Veceslav Untilă, preşedintele Partidului Mişcarea Acţiunea Europeană. 11, 19 % din populaţie au fost convinşi de aceste idei politice ceea ce însumează 192 554 de cetăţeni. (Partidul Liberal a obţinut 9,96% 171 445 de voturi iar MAE 1,23 % - 21 109 voturi)

Rezultatele oficiale ale votului din 28 noiembrie 2010 din Republica Moldova pot fi găsite la http://cec.md/index.php?pag=page&id=43&l=.

Revenind la aritmetica electorală observăm că avem un masiv de 920 742 de cetăţeni moldoveni care optează pentru o aprofundare a relaţiilor cu Federaţia Rusă şi care îşi doresc o Moldovă puternică din punctul de vedere al statalităţii. Există aproximativ de jumătate de milion de cetăţeni moldoveni (540 878) care optează pentru actualul status quo existent de mai bine de zece ani în societatea moldavă şi un segment de 192 554 care se simt mai aproape de spaţiul românesc.

Viitoarele evoluţii ale ecuaţiei politice moldoveneşti trebuie să ţină cont că dincolo de aceste cifre sînt oameni. Oameni vii, oameni obişnuiţi care au nevoile, bucuriile şi viaţa lor. De rezolvarea acestei ecuaţii în care s-au pomenit politicienii moldoveni, depinde gradul de nevoii sau de bucurii în care ne vom afla. Căci ne-am pomenit fără să vrem că stăm în prima linie a unor fronturilor politice virtuale, fronturi ce se află doar în capul politicienilor.

A discuta în toiul campaniei electorale din Republica Moldova despre patriotism poate fi interpretat în fel şi chip. Unii vor spune că e vetust, alţii vor căuta printre stele roşii să vadă semantica comunistă. Alţii vor considera că e demodat să discuţi, la început de mileniu globalist, despre patriotism. Însă poate anume în momentele în care oamenii politici moldoveni aleargă cu limba scoasă după votul nostru, este interesant de văzut cum reacţionează aceştia la auzul cuvântului patriotism.

Sentiment de dragoste și devotament fată de patrie și de popor, statornicit în decursul istoriei. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotisme.
Sursa: DEX '98

PATRIOTÍSM s. 1. (livr.) civism. (Act de ~.) 2. patriotism local = provincialism.

Zilele trecute am reuşit să realizez un interviu pentru postul de radio Ploaia de Argint din Chişinău cu un locotent colonel aflat în rezerva Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, fostul şef al Direcţiei Anticorupţie din cadrul acestei instituţii. Este vorba de unul dintre ofiţerii care la începutul anilor 2000, au stopat unul dintre cele mai mari transporturi de heroină, care transport, în drumul lui către tinerii destinatari din țările Uniunii Europene, străbătea teritoriul dintre Prut şi Nistru.

Pentru alţi ofiţeri de informaţii care au activat în timpurile Uniunii Sovietice, care au absolvit o şcoală militară pe teritoriul actual al Federaţiei Ruse şi care au avut un trecut comun cu colegi ce actualmente sînt ofiţeri de informaţii ai altor state din Comunitatea Statelor Independente, patriotismul ar putea înseamna doar îndeplinirea ordinelor primite de la superiori. Nu însă şi pentru protagonistul interviului radiofonic. Serghei Perciun, nu este omul care să se bată cu cărămida în piept pentru lucrurile pe care le-a făcut în slujba ţării. Ba din contră, este omul care preferă să pună în fruntea tuturor reuşitelor sale, echipa de profesionişti cu care a lucrat şi colegii care au rămas încă să activeze în sistemul inteligent moldovenesc. Un om care dincolo de toate a acţionat pentru binele Moldovei.

L-am întrebat dacă în era globalizării la securitatea moldavă, mai există patrioţi. Patrioţi în adevăratul sens al cuvîntului, nu în sensul lui peiorativ şi electoral. Din discuţia publică avută, am înţeles că indiferent de valurile politice care se abat asupra Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, mai există încă colaboratori ai SIS care în ciuda salariilor mici, în ciuda lipsei unei aparaturi de performanţă sau a unor limitări ale statutului lor de ofiţeri, continuă să îşi facă datoria. E drept că îşi fac datoria scîşnind din dinţi uneori, însă de cele mai multe ori, cu cinste şi demnitate.

Fostul şef al Direcţiei Anticorupţie al SIS a confirmat odată în plus că toate nemulţumirile crescînde din sînul comunităţii de ofiţeri ai serviciului de informaţii al ţării, vin doar din ingerința politicului moldovenesc în activitatea sistemului de securitate al Republicii Moldova. În loc să depolitizeze sistemul, aşa cum prevăd regulile statelor cu experienţă în acest domeniu, moldovenii îl politizează şi mai tare.
„De aceea mai există ofiţeri care scrîşnesc din dinţi. Nemulţumirile referitoare la algoritmul politic instaurat la conducerea SIS, nu pot fi oprite. Aşa cum nu poţi opri ca un ofiţer al serviciului să aibă propriile sale opinii despre afirmaţiile comandantului suprem al ţării, fie el şi interimar, care vorbesc despre un viitor al Republicii Moldova, împreună cu statul român. Poate unor cetăţenii aceste afirmaţii să le facă placere, însă unor cadre militare care au jurat cu mîna strînsă pe drapelul Republicii Moldova să apere integritatea şi suveranitatea acestei ţări, asemenea lucruri ar putea să nu creeze o prea mare plăcere”, a afirmat locotenent colonelul Serghei Perciun.

Declaraţia vine să confirme o declaraţie mai recentă a fostului ministru al securităţii moldoveneşti, Anatol Plugaru ( http://victornichitus.podomatic.com/entry/index/2010-11-02T03_05_58-07_00 )
care afirma că nu mai putem vorbi despre un profesionalism al Serviciului de Informaţii şi Securitate odată ce la nivelul doi de conducere, vice-directorii sînt numiţi după criterii politice.

Nemulţumirile cresc şi mai mult în momentul în care ofiţerii de rînd din cadrul serviciului inteligent al Republicii Moldova au observat, că persoane care au fost dezactivate, la insistenţa factorului politic şi în virtutea unor relaţii de rudenie, au fost reactivate şi se află în funcţii de conducere din cadrul SIS. “ Poţi opri gîndurile oamenilor? Deisgur că nu. Se creează impresia că la nivelul actualei conduceri a statului moldav există persoane care au depus jurămînt de credinţă pentru alte ţări şi care depun eforturi pentru a distruge profesionalismul serviciului inteligent al Republicii Moldova în scopul vădit de a îşi supune acest serviciu”, a specificat fostul cadru de conducere al SIS.

Fostul cadrul de conducere al SIS, a adăugat că în actuala campanie electorală, serviciile inteligente ale altor state şi-au intensificat activitatea pe teritoriul Republicii Moldova. “Este o influenţă colosală atât din partea serviciilor româneşti de informaţii, cât şi a celor din Statele Unite ale Americii sau ale serviciilor inteligente ale NATO. Interesul este unul major mai ales că în funcţie de rezultatul alegerilor din acest an, viitorii decidenţi politici moldoveni pot influenţa situaţia geopolitică din această zonă. Moldovei îi este menit să se afle în această zonă de frontieră unde interesele spaţiului estic, căruia i-am aparţinut, să intre în conflict cu interesele spaţiului NATO şi ale Uniunii Europene. De cele mai multe ori interesele NATO în regiune nu coincid cu interesele Uniunii Europene, dar nici cu interesul naţional moldovenesc. Interesul patrioţilor moldoveni este unul singur, acela ca statalitatea moldovenească cu toate atributele ei să fie una puternică. Mai rău e că în tot acest conflict de interese, interesul moldovenilor se ciocneşte cu cel al fraţilor de la Bucureşti care nu înţeleg că nu mai avem nevoie de tutelă şi că putem să ne ţinem singuri pe picioare”, a spus Perciun.

Partidele politice, care îşi doresc puterea doar pentru a îşi atinge interesele înguste de partid, de cele mai multe ori nu ţin cont de priorităţile sistemului inteligent al ţării. Prioritatea numărul unu a oricărui serviciu de informaţii este aceia dea oferi rapid şi corect informaţiile necesare pentru ca statul prin decidenţii săi, să răspundă prompt provocărilor la care este supus. În situaţia de criză identitară la care a fost supusă statalitatea moldovenească încă de la apariţia sa, majoritatea decidenţilor politici nu au cerut de la sistem informaţii necesare pentru a face faţă atacurilor la care era supusă statalitatea Republicii Moldova, ci au cerut doar informaţii prin care să-i pună în inferioritate pe oponenţii lor politici. Drama a sistemului de securitate moldovean este strâns legată de dramatismul existenţei statalităţii, a lăsat să se înţeleagă ofiţerul moldovean de informaţii. “Dacă ar fi lăsat să îşi hotărască soarta, moldovenii au suficientă maturitate şi cultură politică pentru a face ordine în arealul politic existent în acest moment, pentru ca statul Republica Moldova să aibă un viitor şi pentru ca indiferent de etnia lor, toţi locuitorii Moldovei să fie mândrii că sunt moldoveni ” , a concluzionat locotenent colonelul Serghei Perciun.

Desigur ar mai fi cîte ceva de adăugat. Că de exemplu identitatea civică moldovenească trebuie încă să se construiască, că există suficiente provocări la adresa statalităţii moldoveneşti care nu sunt suficient de bine administrate de către elita politică. Că marele flagel care bîntuie birourile ministerelor sau ale direcţiilor unde se alcătuiesc politicile publice ale statului moldav se numeşte corupţie. Ar mai fi de adăugat despre sărăcia care nu are naţionalitate sau despre criza sistemului educaţional, ar fi de vorbit despre lipsa de cadre sau despre demografia în scădere ce se înregistrează în Republica Moldova. Însă toate acestea sunt legate în mare parte de răspunsul la întrebarea cine sunt moldovenii? Au ei sau nu, nevoie de această ţară ? Sunt moldovenii autosuficienţi să se conducă sau poate au nevoie de ajutor? Cine sunt cei cu care moldovenilor le va merge mai bine? Ruşii sau românii?

Până la urma urmelor,într-un final ce va veni curînd, clasa politică moldavă va trebui să dea răspuns acestor întrebări. Oamenii acestui pămînt, simpli şi necăjiţii satului moldav, talpa ţării, vor răspunde tuturor acestor întrebări. Şi vor răspunde de unii singuri.

Observatorii vietii politice din Republica Moldova afirma ca alegerile parlamentare de la sfirsitul lunii noiembrie sint cruciale pentru dezvoltarea viitoare a statului moldovean. In functie de rezultatul alegerilor Moldova viitoarea conducere a statului moldovean va urma sa aleaga vectorul de dezvoltare. Icoane sonore ale mediilor de informare in masa cu sediul la Chisinau, dar si analisti politici de la Bucuresti afirma ca alegerile din acest an stau sub semnul fatidic al geopoliticului si ca Moldova a devenit locul in care bataliile politice sint prizonierele bataliilor politice care se desfasoara in prezent in spatiul european.

Anatol Plugaru, primul administrator al Ministerului Securitatii Statului moldovean, minister care prelua structurile de informare ale KGB al Uniunii Sovietice de pe teritoriul noului stat Republica Moldova afirma ca in actuala campanie electorala serviciile de informatii ale unor tari interesate de modelarea rezultatelor votului cetatenilor moldoveni isi fac simtita prezenta. Plugaru considera ca in activitatea specifica de contracarea a actiunilor unor altor servicii concurente pe teritoriul statului moldav, actualul Serviciul de Informatii si Securitate sufera de ingerinta politicului. "In ultimul deceniu de activitate al SIS din pricina implicarii politice in activitatea principalului serviciu informativ al statului moldovean se simte o decadere a gradului de profesionalism.Partidele politice care fac presiuni asupra sistemului de securitate al tarii, nu inteleg cu adevarat importanta comunitatii de inteligenta intru apararea intereselor superioare ale statului" a spus Anatol Plugaru. Anume ingerinta politicului a facut posibila aparitia unor esecuri ale SIS, esecuri pe care fostul ministru al securitatii le-a pus pe seama faptului aparitiei la comanda sistemului inteligent de aparare al tarii a algoritmului politic de impartire a puterii. " In momentul in care sefii diferitelor directii existente in cadrul serviciului, sint numiti pe criterii politice, apare atit tentatia de a pune structurile informative in subordinea partidelor politice care au numit persoana in functie. Iar atunci cind este vorba de numirea directorilor adjuncti ai SIS pe criterii politice nu mai putem vorbi despre impartialitatea si obiectivitatea profesionala a sistemului in ansamblul sau. Unul trage tanda iar altul la manda, ce fel de activitate va ma fi in acest caz?" a specificat Plugaru.

E firesc ca directorul institutiei sa fie numit pe criterii politice insa nu este o dovada de profesionalism din partea partidelor politice din cadrul Aliantei pentru Integrare Europeana ca sa numeasca vice-directorii, a adaugat Plugaru. In acelasi timp ex-ministrul si-a exprimat dezacordul referitor la atacurile care vin din partea actualei conduceri a SIS asupra fostelor conduceri. "Reglarile de conturi care au loc in interiorul sistemului sint regretabile. La rindul meu am fost atacat de ultimul conducator al serviciului KGB in Republica Moldova, Tudor Butnaru cel care a transferat arhiva KGB la Tiraspol,(http://roncea.ro/tag/virgil-magureanu/) este urit ca in asemenea institutii se critica, se iau peste picior, nu cred ca fostii conducatori ai acestei institutii trebuie sa iasa in public pentru a ne critica reciproc." a spus Anatol Plugaru.

Trebuie de remarcat ca afirmatiile publice facute de primul ministru al sistemului moldovenesc de informatii vin sa confirme o parte din spusele anterioare ale lui Valeriu Pasat care afirma ca sistemul de securitate si informatii al Republicii Moldova este supus presiunilor politice. Pasat afirma in cadrul unui interviu televizat ca inca de la venirea sa in functia a fost supus unor presiuni din partea ADR si ca unul dintre vice-directorii din acea perioada i-a recunoscut ca a fost numit in functie de catre o formatiune politica membra a acelei aliante de guvernare.
http://www.protv.md/emisiuni/shows/in-profunzime-cu-lorena-bogza/video/55233

Anterior in cadrul unei emisiuni televizate a NIT la care au participat actualul presedinte al subcomisiei parlamentare pentru controlul SIS Iurie Stoicov si ex viceministrul guvernului Greceanai insarcinat cu controlul activitatii ministerelor de forta din Republica Moldova, Iurie Rosca, au fost facute afirmatii referitoare la faptul ca actuala conducere a SIS a facut presiuni asupra unor ofiteri pentru ca acestia sa isi depuna cererile de demisii pe motive politice. Iurie Rosca afirma ca actuala conducere a SIS este una alcatuita din fosti pensionari ai sistemului de informatii din Republica Moldova. http://www.nit.md/index_md.php?action=programs&id=13&id_issue=126&page=0

O analiza obiectivă şi pertinentă a politicilor moldoveneşti de securitate lipseşte cu desăvîrşire din spaţiul public autohton. În schimb observăm o inflaţie a subiectelor de presă care ar atinge tematici referitoare la activitatea serviciilor inteligente ale Republicii Moldova. Vina,că este o vină, aparţine instituţiilor de media care nu au ştiu sau nu au suficientă capacitate de analiză a politicilor de securitate sau nu au acces la comunitatea de experţi moldoveni în domeniu, preferînd doar să folosească mai în toate, mâna de oameni care ştiu cît de cît să se exprime corect în limba română.
Vina este şi a experţilor din domeniul de securitate, care preferă să nu iasă în lumina reflectoarelor. Un răspuns la lipsa politicilor de securitate din media moldovenească şi chiar o explicaţie vine dinspre Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova care ne spune că apariţiile acestor tematici în presă dar şi ivirea în public a unor experţi ar putea reprezenta scurgeri de informaţii către serviciile concurente. Replica mea la această scuză ţine de faptul că abundenţa de informaţii cu caracter de scandal la adresa SIS este un aspect al faptului că serviciul inteligent moldovenesc pierde controlul asupra mediilor de informare. Apariţia noilor medii în spaţiul public din Republica Moldova a dus la aceea că informaţii şocante la adresa serviciului apar în public fără ca acesta să mai poată să întrprindă acţiuni de contracarare.

Odată cu declanşarea campaniei electorale Serviciul de Informaţii şi Securitate nu mai are puterea de a controla tematicile periculoase la adresa sa care apar în mediile de informare din Republica Moldova.
Chiar forţe din interiorul serviciului încearcă să se opună algoritmului politic care se află la conducerea aparatului de comandă al SIS.
Foştii conducători ai serviciului dau încă dovadă de respect al unor nescrise legi ale solidarităţii, patrioţi ai tăcutei Moldove nu au însă nimic de pierdut.

După 20 de ani de la căderea ultimului bastion al războiului rece, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, Mark Gitenstein, declara în cadrul unei emisiuni de televiziune că serviciile de informaţii din România sînt profesioniste şi apolitice, iar forţele de ordine s-au îmbunătăţit semnificativ de la venirea sa în postul dimplomatic de la Bucureşti. “Serviciile dumneavoastră de informaţii pot spune că sînt profesioniste şi apolitice. Sunt şi foarte competente, ceea ce este important şi de aceea relaţiile noastre sînt atît de strînse” a spus Gitenstein la Pro TV Bucureşti.

Sînt primele laude făcute în mod public la adresa comunităţii de informaţii româneşti. Iar aceste laude vin din partea celui care este direct răspunzător de administrarea politicilor americane în sud estul european.

Nu am la cunoştiinţă ca oficiali ai administraţiei de la Washington să fi adus în mod public laude la adresa Serviciului de Informaţii al Republicii Moldova. În schimb, deschiderea pe care a arătat-o Serviciul de Informaţii şi Securitate faţă de jurnaliştii români a făcut posibil ca şi jurnaliştii autohtoni interesaţi de tematica reformelor care se desfăşoară sau ar trebui să se desfăşoare în structurile de apărare ale statului moldovean, să afle că serviciile speciale americane sînt dispuse să acorde sprijin instituţiei de profil din Republica Moldova.

Nu ştim dacă cei de la SIS vor fi lăudaţi de către reprezentanţii americani. Înclin să cred că nu. Mă refer la modul în care Serviciul de presă al acestei respectabile instituţii a reacţionat la o serie de acuzaţii venite din partea fostei conducerii a SIS.
În comunicatul făcut public se arată că în legătură cu acuzaţiile lansate recent în cadrul unei emisiuni difuzate de postul de televiziune Jurnal TV la adresa directorului adjunct al SIS, Valentin Dediu, de către liderul Partidului Umanist din Moldova, Valeriu Pasat, Serviciul de presă şi relaţii cu publicul vine cu următoarele precizări. Afirmaţiile dlui V. Pasat constituie preluarea unor invenţii, care nu corespund realităţii. În cazul în care ar fi existat temei pentru asemenea acuzaţii, acestea ar fi devenit subiectul investigaţiilor organelor competente. Responsabilitatea pentru învinuirile neîntemeiate rămîne pe seama autorului declaraţiilor. http://www.sis.md/md/newslst/1211/1/3999/

De dragul adevărului specificăm că afirmaţiile făcute de dl Pasat la adresa directorului adjunct, vin doar ca urmare a unor afirmaţii publice făcute de către dl. Valentin Dediu la adresa dl. Reşetnicov şi dl. Pasat, foşti conducători ai SIS. Expunîndu-mi opiniile asupra acesti prime ieşiri în reflectoarele publice ale unui înalt reprezentant al serviciului inteligent al statului moldovean scriam : „Rezumăm – după o tăcere de zece ani, sistemului inteligent al ţării, prin vocea unei persoane aflate la conducerea acestuia, apare la o televiziune privată pentru a aduce acuze unor foşti conducători ai SIS. Aceste acuze au fost preluate de o serie de portaluri de media şi de o serie de agenţii de presă fără însă a cere comentariile unor terţe persoane. Veridicitatea acuzaţiilor aduse unor foşti directori ai Serviciului de Informaţie şi Securitate al Republicii Moldova se bazează doar pe afirmaţiile înaltului reprezentat al acestui serviciu. Rămîne la latitudinea fiecărui cetăţean moldovean să creadă în cuvîntul domniei sale de securist că afirmaţiile enunţate sînt adevărate. Lipsa experţilor din domeniu, care să confirme ori să infirme spusele, face ca deocamdată afirmaţiile să fie lipsite de un alt suport.” http://victornichitus.podomatic.com/entry/index/2010-09-21T01_39_22-07_00

Dacă din declaraţia făcută observăm că Serviciul de presă şi relaţii cu publicul al SIS îşi apără superiorii ierarhici, iată că în această întunecată istorie se implică şi portalul informaţional Unimedia care a plasat o secvenţă din filmările interne efectuate de către Direcţia de securitate internă a SIS din care s-ar înţelege că actualul Director-adjunct al SIS, Valentin Dediu, pare a recunoaşte că a divulgat secrete de stat în interes personal.

Apariţia acestei secvenţe în paginile unui portal informaţional al cărui fost proprietar a devenit între timp consilier al premierului moldovean Vladimir Filat oferă mai multă credibilitate imaginilor prezentate dar şi trezeşte respect pentru cei care au oferit aceste secvenţe. Faptul că ele au fost puse la dispoziţia Unimedia, deşi vizibil curăţate, vorbeşte despre faptul că atacurile dl.Dediu la adresa fostilor conducatori ai institutiei a supărat mai multă lume din interiorul comunităţii, care este nemulţumită de algoritmul de putere instaurat la conducerea SIS.
În cadrul unei întîlniri cu bloggeri moldoveni, preşedintele PDM, Marian Lupu a recunoscut că dacă directorul SIS a fost numit de către formaţiunea politică pe care o conduce, vice directorii au fost numiţi de către celelalte formaţiuni politice membre ale AIE. Gestul celor care au oferit portalului Unimedia secvenţa incriminatoare par să confirme spusele lui Valeriu Pasat referitoare la dl.Dediu dar mai ascund în el încă o semnificaţie.

În cadrul unui interviu televizat, fostul şef al SIS, Valeriu Pasat a recunoscut că instituţia a fost şi continuă să fie politizată. Pasat afirma că la venirea domniei sale la cîrma Ministerului Securităţii Naţionale, unul dintre locţiitorii săi fusese numit în funcţie de către Alianţa pentru Democraţie şi Reforme şi că au existat din partea acestei formaţiuni politice încercări de presiune asupra sistemului inteligent al statului moldovean. Deşi Valeriu Pasat a recunoscut că în virtutea activităţii sale a avut acces la mai multe file compromiţătoare la adresa mai multor actori politici, a specificat că nu poate să scoată aceste file în public. “Legile scrise şi nescrise, ar fi încălcate, ar însemna să nu mă mai pot uita în ochii celor cu care am lucrat şi cu care mă mîndresc că am fost coleg” spunea Pasat în cadrul interviului.

Se pare că prin oferirea către Unimedia a acestei secvenţe, forţe din interiorul serviciului încearcă să se opună partidelor politice care în actuala ecuaţie politică din Republica Moldova vor să schimbe rolul Serviciului de Informaţii şi Securitate. Vocea acestor tăcute forţe din interiorul SIS, ar trebui să dea de gîndit întregii clase politice moldovene. Dacă Pasat pare să dea dovadă de respect faţă de legile nescrise din cadrul sistemului de securitate, gestul făcut de oponenţii presiunilor politice la care este supus în prezent SIS poate fi mai puţin respectuos.

Aşadar rămîn a fi sceptic şi nu cred că americanii ar lăuda serviciul inteligent al Republicii Moldova. Nu-i de ce!