Thumb_logo_white Discover Create Go Pro
Log In / Sign Up
 
460>_3026896

Dragostea cu forţa, contravine regulilor bunelor moravuri. Indiferent de vremuri acţiunile de acest tip au fost curmate drastic. Trimiterile la cataclisme socio-istorice ca posibile abateri de la prevederile legii bunului simţ mi se par nechibzuite. Virgiliu spunea că dragostea este aceiaşi pentru toţi. Indiferent de accidentele temporale. La rîndul său, Marin Preda afirma că dacă dragoste nu e, nimic nu e. A forţa mimarea înţelegerii şi conlucrării în actualul legislativ moldav mi se pare a face dragoste cu forţa. Violul se pedepseşte. Chiar şi pe timp de holeră.

1. Criza economică
Publicat la sfârșitul lunii mai, BOP-ul vine să confirme că societatea moldavă îşi doreşte pentru a treia oară în decursul a zece ani să fie salvată din criza economică în care se află Republica Moldova prin implementarea unor măsuri de solidaritate socială. Potrivit sondajului de opinie, stânga moldavă ar putea găsi soluţiile necesare pentru depăşirea crizei economice fără aplicarea unor reforme antipopulare. Măsurile dure aplicate de Bucureşti nu au făcut decât să întărească stânga politică românească. Iar în condiţiile în care fiecare stat european îşi pune de unul singur centura de siguranţă , la ce bun să depui prea mari eforturi pentru apropia de zona riscurilor impusă de prezenţa unor PIGS? (Portugalia, Italia, Grecia şi Spania) Soluţiile pragmatice propuse de premierul rus pentru consolidare spaţiului economic al CSI ar putea reprezenta un colac de salvare pentru Republica Moldova.

2. Rezonabil
A redefini chiar şi în timp de criză semnificaţia acestui termen este dovada unei exagerări. Căci REZONÁBIL, -Ă, rezonabili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare rațională; cu judecată; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite; care nu are nimic ieșit din comun; fără exagerări; cumpătat. 2. (Despre prețuri) Care este corespunzător cu valoarea lucrului (de) cumpărat; potrivit, acceptabil: p. ext. accesibil. Prețuri rezonabile. – Din fr. raisonnable.
Sinonimele adjectivului REZONÁBIL . 1. v. echilibrat. 2. v. judicios. 3. v. convenabil.
A redefini rezonabilul pentru a insufla panică în rândul unei societăţi este inacceptabil. Pe scena politică moldavă nu se întâmplă nimic ieşit din comun. Conform Constituţiei Republicii Moldova, preşedintele interimar Mihai Ghimpu, este obligat să anunţe data alegerilor parlamentare anticipate. Atât. Chiar dacă există voci care ne fac să credem că suntem pe marginea prăpastiei, cuminţenia actului politic întreprins de liderii moldoveni este un indicator al faptului că viaţa socio-politică din Republica Moldova se menţine în limitele obişnuitului. Dacă la Bucureşti se face trimitere la articolul 53 din Constituţia României, referitor la impunerea unor măsuri excepţionale, consider că motivele din articolul 53 nu se aplică stării de fapt din Republica Moldova, unde, cât de cât, oamenii sunt mai cumpătaţi, echilibraţi şi cu judecată. Deci rezonabili!

3. Comisia de la Veneţia
Solidaritatea socială aşteptată de moldoveni de la clasa politică, e un termen care din Portugalia până în Grecia, îşi face din ce în ce mai puternic prezenţa. Şi mai ales în discursul protestatarilor europeni. E firesc ca în epoca liberei circulaţii a informaţiei protestatarii moldoveni, care nu sunt chiar toţi membrii ai PCRM, să ceară şi să dorească acelaşi lucru. Valorile vechi, promovate de social democraţii de odinioară, vin să ceară dreptul lor la existenţă. Valori care au rămas a fi prezente în principiile promovate de către Consiliul Europei. Recomandările acestei Comisiei de la Veneţia, nu sunt dintre acelea care ar putea fi nuanţate de către autorităţile de la Chişinău. A te ascunde după ceea ce eufemistic poate fi numit “neamestecul în treburile interne ale unui stat” înseamnă a face trimitere la destinul întâmplat într-un decembrie, când timpul nu mai avea răbdare. Istoria recentă a arătat că timpul nu mai are răbdare doar atunci când foamea, e mare.

4. Moldova un Kirghizstan în devenire
Observaţiile sociologilor moldoveni, care au analizat cele trei sondaje de opinie publică lansate în luna mai 2010, confirmă faptul că societatea moldavă este divizată şi că tensiunile socio-politice sunt la maximum. Foamea începe să bată la uşă şi se arată a fi mare. Cuminţenia oamenilor politici moldoveni, care umblă destul de grijuliu cu tematicile fierbinţi din societate, ne fac să credem că vorba lui Putin despre posibila explozie a mămăligii moldoveneşti, a fost un semnal adresat unor factori externi, interesaţi de o posibilă modelare a ecuaţiei politice moldoveneşti. Semnalul dat de premierul rus, venit pe fundalul unei jucate lipse de preocupare faţă de mişcările politico-tectonice autohtone, îndeamnă la rezonabilitate. Aşteptată din partea tuturor greilor ce ar dori să intre cu bocancii lor, printre finele porţelanuri de pe malul Bîcului. Că or fi ele, imitaţii, sau nu, e o altă poveste. Invitaţia lansată de Putin, e simplă: Lăsa-ți-i în borşul lor!

5. Ierarhiile aceleaşi, guvernul altul
Unul dintre puţinii experţii din domeniul soft securities, colonelul N. Rotaru, nota referitor la globalizare, că aceasta, este mai degrabă o acceptare a cuceririi şi a dominaţiei economice, financiare, informatice. E ceea ce se cheamă impunerea culturii dominante, de tip European, într-un război dur, numit concurenţă acerbă.
Războiul acesta, are loc acum. Şi se desfăşoară printre noi. E un război nemilos din care nu putem ieşi. E soarta noastră să fim prinşi la răscruce de drumuri. Unii ne îndeamnă. Unii ne cheamă. Poate clasa politică de la Chişinău să tragă concluziile fireşti din Glossa cea veche?

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate.
Ce e rău si ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera ţi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Îndemnul la rece al premierului Vladimir Putin, adresat atât clasei politice de la Chişinău cât şi acelor nenumiţi exponenţi ai globalizării, pare a fi desprins din vechea litanie a poetului. Semn al dorinţei ca alegerile anticipate să se desfăşoare firesc şi fără panică, pentru ca finalul, să fie unul care să dea vieţii politice moldave continuitatea firească, acela de ieşire din prelungita criză politică. Chiar dacă sondajele de opinie ne sugerează că raportul de forţe ar putea rămâne neschimbat, politica moldavă ne-a arătat că, după alegerile parlamentare, orice alianţă este posibilă. Firescul unor alegeri anticipate, desfăşurate sub semnul larg al observatorilor comunităţii externe, ar fi garantul că Moldova poate ieşi din criza în care se află. Ar fi garantul venirii atât a ajutorului promis de comunitatea europeană cât şi al unor dislocări ale capitalului străin. Semnul ieşirii din criză este comportamentul firesc, rezonabil, obişnuit. A renunţa la acest model comportamental înseamnă a perpetua criza. După orice gravă criză comportamentală, moldovenii se opresc din mersul lor molcom,spre a servi un borş. În cazul nostru, important e ca borşul politic moldovenesc să se facă cu produse autohtone. Raisonnable, hein?

460>_3003302

Premierul Vlad Filat și ministrul român al Economiei, Adriean Videanu, care a efectuat o vizita la Chișinău, au convenit asupra construcției unui gazoduct de interconexiune a sistemului Republicii Moldova de gazificare cu cel al României pe direcția Ungheni-Iași. Acest lucru va permite livrarea gazelor naturale in ambele sensuri, beneficiari urmând să fie consumatorii din Republica Moldova și România.

Stirea asta, publicata de Jurnal de Chisinau, reluata apoi de cei de la Hotnews, ma duce cu gândul la ipocrizie. IPOCRIZÍE s. duplicitate, falsitate, fățărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlâc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (~ cuiva în comportare.)

Nu e vorba de minciună, nici de falsitate, prefăcătorie sau vreun vicleșug. Ferească sfântul! Știrea este adevărată şi vine la urma urmei spre asigurarea securității energetice a Republicii Moldova care reprezinta o prioritate și un obiectiv strategic al actualului guvern moldovean.

Fățarnica idee care transpiră la citirea acestei noutăți, sugerată discret, e că fosta guvernare umbla teleleu, fără să aibă nici o grijă referitoare la securitatea energetică. Iată falsul. Iată perfidia acestei noutăți transmise către publicul larg. Iată de unde îmi vine exasperarea.

Una dintre principalele componente ale concepției strategiei de securitate națională a Republicii Moldova, strategie la care au contribuit experți moldoveni din domeniul soft securities ca Viorel Cibotaru sau Nicolae Chirtoacă se referea tocmai la securitatea energetică a Republicii Moldova.
Şi chiar dacă guvernul condus de Vasile Tarlev a avut erorile lui, bine scoase în evidență de ADEPT, care a monitorizat implementarea Planului de Acțiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană, trebuie să aducem aminte, că referitor la construcția unui gazoduct de interconexiune pe direcția Ungheni-Iași, lumea jurnalistică moldavă a avut ce scrie. S-a scris despre acest lucru şi după prima întâlnire a președintelui Băsescu cu omologul său moldovean, Voronin. S-a vorbit despre necesitatea acestei interconexiuni şi după întâlnirea din 2001 dintre Voronin cu președintele de atunci al statului român, Ion Iliescu. Au convenit şi atunci ca şi acum. Ba chiar mai mult! Băsescu a primit în dar de la președintele moldovean 10 mii (!) de sticle din cel mai bun vin moldovenesc tot pe baza acestei promisiuni. (Se pare că proiectul trebuia să se desfășoare cu finanțare europeană care urma să fie obținută la solicitarea euro-regiunii Prutului superior. Sic!)

O fi umblat guvernul Tarlev, hăisa prin strategiile de securitate militară, o fi tăiat guvernul Tarlev frunză la câini, în ceea ce priveşte Planul Individual de Acţiuni Moldova - NATO, însă nu putem sugera indolență, nepăsare sau apatie, în lucruri care ţin de găsirea unor resurse alternative pentru asigurarea securităţii energetice. Guvernul Sturza analiza asemenea chestiuni. Purtătorul de cuvînt al acelui guvern, Nicolae Chirtoacă, sugera exact acelaşi lucru. Premierul Ion Ciubuc spunea în conferinţe de presă că un asemenea proiect este fiabil. Guvernul Braghiş examina posibilitatea implementării unui proiect comun ale celor trei state Ucraina, România şi Republica Moldova. Ca şi guvernul condus de Tarlev să discute atît cu premierul Năstase cît şi cu Tăriceanu tot despre asta.

Interconexiunea asta e cu barbă, nu-i aşa? Toți discută, analizează şi doresc implementarea pentru binele țărilor lor, şi al simplului cetățean, care-va să zică, însă nu-ş de ce, nu e scânteie, nu e foc!
Indiferent de culoare politică pe care au avut-o guvernele celor două state, vecine şi prietene, voința politică de a realiza acest proiect a existat. Şi asta, nu atât înțelegerii necesarului de securitate energetică, cât al dividendelor care ar putea fi obținute în urma trecerii unui metru cub de gaz metan din Moldova în România sau invers. Iar acolo unde e gaz, sunt și bani. Iar după bani, de-a moaca, umblă toți, indiferent de culoarea sau ideologia partidului din care fac parte.

Fără să fim ipocriți, şi cu un minim de decență necesar îmi permit să afirm că nu va fi nici o scânteie. Şi nici o conductă de interconexiune nu va exista. Căci flacăra albastră nu este nici românească, nici moldovenească. Abia atunci când cei care dețin monopolul naționalității flăcării albastre pe cuprinsul întregii Europe, vor spune da, abia atunci panglicile vor fi tăiate. Până atunci, oamenii politici din spațiul carpato-pruto-nistrean, convin asupra ceva, care poate, dacă, ar avea loc. În gramatica limbii române ăsta e condiționalul optativ. În politică asta se cheamă, apă de ploaie.

460>_2998714

Într-o lume în care timpul nu mai are răbdare, prietenul meu îşi aduce aminte de scriitorul Platon Pardău şi al său diavol de duminică. Trimiterea prietenului meu la metafora făcută, hăăt, mai bine de 25 de ani, îi avea în vedere pe slujitorii Domnului, cei care ar trebui în zilele grele prin care trece societatea românească să fie prezenţi alături de mireni, alături de lumea care de unde are, de unde nu are, vine în bisericile patriei, duminică de duminică, pentru a se închina şi a cere ajutorul divin. Ajutor care nu vine. Ajutor care se lasă aşteptat. Ajutor care în timpurile disoluţiei statului, vorba prietenului meu aflat departe de casă, ar trebui să apară sub forma unor proiecte de într-ajutorare socială pornite dinspre Biserică către enoriaşii ei.

Exasperarea amicului meu, apare şi datorită faptului că se află dincolo de frontierele statului român. Aflat la o distanţă, nu foarte mare de capitala patriei iubite, perspectiva depărtării de casă este destul de mare ca să îşi facă o opinie mai clară. Mai reală. Căci doar depărtările sînt acelea care te fac să gîndeşti în ansamblu. Doar depărtările sînt acelea care îţi scot la iveală toate tarele şi nevoile pe care nu le vezi de aproape. Lupa depărtărilor de casă te face să vezi mai bine. Şi chiar dacă la criticile tale cei rămaşi de acasă îţi sugerează că nu ai dreptate, simţurile tale nu te înşeală.

Societatea românească este în plină criză. Criză în draci. De la sistemul educaţional românesc, la cultura română. De la cultură la clasa politică. Economia, sistemul de pensii, industria, totul este în criză. Şi oamenii au criză de morală. Etica, echitatea şi simţul ruşinii au dispărut. Au apărut în schimb manelele, subcultura, sentimentul banului făcut uşor, tunurile de milioane de dolari. A apărut uriaşa discrepanţă dintre bogaţi şi săraci. A apărut cultura drogului, a furtului şi a pantelimonului. Au apărut greşelile de exprimare în limba română, a apărut copy paste-ul şi site-urile care pun la dispoziţia studenţilor referate. Dacă e criză e şi lipsa speranţei, dezamăgirea.

Principala dezamăgire a prietenului meu e aceia că BOR nu vine în sprijinul oamenilor simplii. În sprijinul celor mulţi şi necăjiţi. Şi firesc, pune accentele acolo unde trebuie, la bogăţia materială pe care o etalează biserica. Bogăţie care vine tocmai din ajutorul pe care noi, făcătorii bisericii, o aducem duminică de duminică în casa domnului. Ar fi firesc ca la ceasuri de cumpănă, această putere materială a BOR să se îndrepte înspre cei mai nefericiţi. Şi e firesc, scrie prietenul meu, ca în aceste timpuri fără de răbdare, să găsim pe cei care slujesc Domnului în orfelinate, spitale şi pe la casele celor nevoiaşi.

Dar dacă toate aceste lucruri se întîmplă? Nu trebuie să ştie stînga ce face dreapta, scrie un verset al Cărţii Cărţilor. Dar dacă în locul în care se află turma lor, păstorii cei simplii, cei care mai au în ei o fărîmă din credinţa cea veche, fac atît cît le stă în putinţă pentru a-l ajuta pe cel aflat în necaz? Ştiam că pe timpurile Răposatului, în sînul bisericii româneşti ardea încă candela oştirii domnului. Multe din faptele lor au rămas neştiute, anume pentru ca stînga să nu cunoască ce face dreapta. Iar dacă faptele de caritate ar fi binecuvîntate de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, dacă printr-un cuvînt înţelept din partea ÎPS Daniel, bisericile din satele şi oraşele patriei ar începe această muncă a carităţii, atunci, poate criza ar putea trece mai uşor peste Gărdina Maicii Domnului.

Pînă atunci, rămîne să răbdăm tot ceea ce ne este dat căci, Domnul a dat - Domnul a luat, fie numele Domnului lăudat. Răbdarea, umilinţa şi puterea care vine de la Dumnezeu sînt caracteristicile noastre.

Prietene drag, lucrurile care nu te omoară sînt date pentru a te întării. Bucură-te mîine poate fi mai greu.

La 20 de ani distanţă de evenimentele din decembrie 89, istoricul militar Mircea Dogaru afirma într-o emisiune televizată a TVR1, că scenariul prevăzut pentru destrămarea statului unitar român prevedea după alungarea lui Ceauşescu, izbucnirea unui conflict etnic în Transilvania şi intervenţii externe militare ascunse sub denumirea de misiuni de menţinere a păcii, pentru ca într-un final, statul român să dispară, rupt pe frontiera culturală existentă pe curbura arcului Carpaţi. Potrivit lui Dogaru, Basarabia reprezenta tentaţia supremă, căci, logica planificării acţiunii de lichidare a statului român, prevedea apropierea României de RSSM, şi apoi reunificarea, în paralel forţe revanşarde maghiare stimulau dorinţele la autodeterminare a etnicilor maghiari din regiunea transilvană.

Nu sunt adeptul teoriilor conspiraţioniste ale domnului Dogaru. Îmi permit însă să afirm că apropierea statului român de regiunea dintre Prut şi Nistru, a fost văzută de unele cercuri de la Moscova, reprezentate de exemplu, de Belkovski, ca o metodă de stopare a tendinţelor integraţioniste ale României în structurile euro-atlantice. Moldovenismul manifestat al unor politicieni moldoveni, ca şi unele hărţi în care Iaşul, Suceava, Buzăul sau Vasluiul sunt prezentate ca parte componentă a unei Moldove mari, sunt posibile ecouri ale unor scenarii amintite de istoricul Mircea Dogaru.

Ieşit de câteva luni din cenuşiul gândirii ceauşiste, statul român trăia angoasa libertăţii. Primele luni ale anului 90, au fost cele în care a fost posibil fenomenul Piaţa Universităţii, dar şi cazul Cofariu sau mineriada. În aceiaşi perioadă, este semnat şi parafat tratatul de bază dintre România şi Uniunea Sovietică, document care, ca urmare a dispariţiei unuia dintre subiecţi, după un an-doi, îşi va pierde valoarea juridica. Tot în această perioadă generalul Nicolae Militaru, sub presiunea cadrelor militare este înlocuit de la comandă, iar şeful Departamentului de Stat, James Baker, vine la Bucureşti. Românii invadează Europa, iar ruşii, România. E anul în care europenii au privit miraţi şi apatici, primul val de emigranți estici ce s-a abătut peste ei. Dar e şi anul podurilor de flori. E anul în care entuziasmul manifestat de către moldovenii de la Iaşi, Drochia, Ungheni şi Roman, cel al regăsirilor, al rudeniilor şi al ţinerii de neamuri, s-a metamorfozat rapid în bişniţă.

Metamorfoza entuziasmului unificator al începutului, în specula ordinară de mai târziu, a fost datorată spiritului de îmbogăţire rapidă a unor personaje care de cele mai multe ori au avut comună apartenenţa sau apropierea de structurile inteligente române sau sovietice. Aceste personaje, fie că au colaborat cu poliţia politică a statului român fie au îndeplinit misiuni din partea structurilor inteligente sovietice, au folosit informaţiile la care au avut acces pentru a pune bazele imperiilor lor financiare sau mediatice. Este epoca în care personaje ca Voiculescu, Patriciu, sau Vântu îşi construiesc viitoarele afaceri. Este epoca în care politicienii moldoveni, speculând deschiderile culturale pun bazele viitoarelor lor cariere politice. E anul în care Lucinschi este chemat la Chişinău. Învălmăşeala deschiderii acelor ani, i-a făcut pe oamenii simpli de pe ambele maluri ale Prutului să înţeleagă că trebuie să profite. Mai ales economic. Au înţeles acest lucru atât studenţii basarabeni aflaţi la studii în România cît şi moldovenii din Iaşi sau Suceava. Cu toţii, români, moldoveni, ruşi, găgăuzi, sau ucraineni, au profitat de faptul că pentru a trece frontiera româno-sovietică românilor le trebuiau doar buletinul de identitate eliberat de autorităţile române, iar moldoveni aveau nevoie doar de un simplu paşaport. Iar podurile culturale ale florilor prieteniei şi rudeniei, podurile de suflet s-au transformat în certuri pentru mesele din pieţele din Focşani, Buzău, Vaslui sau Comăneşti. Atunci au fost formate primele echipe ale rakeţilor moldoveni care activau pe teritoriul statului român. Atunci s-au înfăptuit primele înşelăciuni dintre oamenii de afaceri din România şi Moldova, şi tot atunci s-a văzut că deoarece se vorbeşte în aceiaşi limbă, brânza-i pe bani.

Dincolo de acţiunile culturale, de retransmisia TVR1 în spaţiul mediatic moldav şi al televiziunii moldave în România, dincolo de miile de studenţi aflaţi la studii în universitățile şi liceele române, dincolo de deschiderea sufletului , s-a mai observat ceva. Temătoarea şi naiva populaţie dintre Prut şi Nistru, a văzut demagogia politicianistă, a văzut balcanica lentoare a celor de pe Dâmbovița, a văzut ţigănismele mahalalelor bucureştene dar şi câmpurile nearate de pe cuprinsul patriei române. A văzut, şi drept consecinţă în anul 1994 a votat masiv pentru Partidul Democrat Agrar.

Pe podurile de flori au trecut doar dorinţele neîmplinite ale oamenilor simpli. Au trecut cărţi, piese de teatru, actori şi interpreţi. Nu au trecut însă camioanele moldoveneşti cu struguri, cartofi sau roşii. Nici rulmenţii de la Bârlad nu au trecut podurile de flori. Nici profesorii, învăţătorii sau preoţii din România nu au trecut podul. Şi nici fluxurile investiţionale. La 20 de ani de la podurile de flori ne aducem aminte de învălmăşeală a sufletului şi oftăm, căci nu există încă nici o întreprindere de producere moldo-română a sucurilor de roşii, vinului sau zaharului. Nici chiloţi, şosete sau costume moldo-române nu sunt. Ca să nu mai vorbim de tractoare, combine, pluguri sau strunguri.

Podurile de flori au fost o capcană. Florile se ofilesc . E timpul podurilor din beton. Cel puţin rămân să dăinuie în urma noastră.

460>_2910420

Alianţa pentru Integrare Europeană, se duce la vale. Dacă picioarele lungi ale iepurelui sînt un avantaj pentru alergatul la deal, iată că alianţa, e acum în pielea unui iepure ce aleargă la vale; alianţa este împiedicată de picioarele prea lungi ale unora, de mîndria prea mare a altora şi de interesele politice divergente ale tuturor.

Ca orice minune în lumea asta, totul ţine doar trei zile. Alaltăieri la un off-line cu bloggeri moldoveni, cineva lansa cu titlu de off the records că roţile alianţei scîrţie, ieri se lansa pe piaţa zvonurilor politice că Ghimpu şi Filat s-au luat la întrecere pentru graţiile celor de la Bucureşti, iar astăzi vedem în cadrul unei conferinţei de presă de la sediul PLDM-ului, că de fapt lucrurile sînt mult mai grave decît simple rateuri, ori scîrţîituri tehnice.
În cadrul conferinţei de azi 27 aprilie, premierul moldovean Vladimir Filat, tot el şi premier al Republicii Moldova, a susţinut din calitatea sa pe preşedinte de partid că 1. nu vrea moartea alianţei şi că 2. nu este el cel care scoate rufele murdare (din alianţă) în public. Ca mai apoi, preşedintele PLDM, foarte voalat să ameniţe, 3. de azi înainte va ieşi şi el cu declaraţii critice în public.

Dacă luăm în consideraţie că această conferinţă de presă vine în urma vizitei dl.Ghimpu la Bucureşti, se pare că zvonurile lansate tind să capete o confirmare. Iar voalata ameninţare a dl. Filat, nu reprezintă nimic altceva decît începutul unui război de guerilă ce are loc în culisele alianţei. Lucrul de care se temea cel mai mult clientela mediatico-politică a AIE, iată se întîmplă, iar în aceste momente grîul se separă de neghină. Jurnaliştii care pînă mai ieri erau în aceiaşi barcă, se vor înghesui spre colacii de salvare, iar în interiorul unor instituţii mediatice, vor începe bătăliile pentru controlul pîrghiilor de putere.

Tonul conferinţei de presă, ofensiv care a păstrat la pînă la limită deschiderea spre dialog intern cu membrii coaliţiei, a fost şi unul absolut ferm. Pentru a nu fi provocat de presă, dl. Filat a preferat să plece. Este prima plecare din faţa jurnaliştilor a lui Filat. Nu îmi mai aduc aminte de asemenea gesturi din partea domniei sale. Gestul, absolut necavaleresc faţă de presă, este însă unul, de curtoazie faţă de membrii alianţei, dar şi unul care transmite că fermitatea domniei sale trebuie să fie înţeleasă cît mai corect. Filat, a spus indirect că nu se joacă şi că, deşi preferă pacea în locul războiului, este gata oricînd şi pentru conflicte.

Consider că brifingul oferit de preşedintele PLDM, cred că diferenţa a fost observată, a dat tonul campaniei electorale în Republica Moldova. Căci, la sigur, mâine, cineva va răspunde cu o altă conferinţă de presă, iar dacă această conferinţă de presă va avea loc, ea va fi cea care va pune punctul final acestei alianţei. Sper să mă înşel.

460>_2893425

Am aşteptat ca evenimentul să se decanteze, emoţiile să treacă şi nervii din timpul celui de al XII-lea Congres al PSD Moldova să scadă. Evident Congresul a fost unul cu turaţii maxime, iar Braghiş, cunoscător al sforilor care trebuie trase pentru a rămîne în continuare în funcţia de preşedinte a arătat măiestria sa spre încreţirea frunţii lui Şelin. Victor Şelin, cel cu cinematografele Patria.
Şoaptele de pe arena bîrfelor politice spuneau despre incomodităţii financiare avute de Braghiş în procesul de gestionare a funcţionării PSD. Criză, domnule, spuneau rivalii săi din cîmpul politicilor! Floare la ureche, încerca să convingă numitul lider. Însă datoriile care puteau fi nerambursate au rămas nerambursate, iar în mare, zvonul că Braghiş va ceda lui Chiril Lucinschi, social democraţia moldavă, circula pe la urechile observatorilor politici. Corect, spuneau în colţuri jurnaliştii cei vechi care îşi aduseră aminte de susţinerea acordată de cel de al doilea preşedinte moldovean pentru numirea lui Dimitrii Petrovici în fotoliul de premier. Ba nu e aşa, spuneau alţii, care fuseseră martorii unor discuţii în ceas de seară în care al treilea preşedinte moldav îi cerea lui Braghiş să preia fotoliul de prim ministru.
Cert e că urmăream cu toţii, jurnalişti vechi sau tineri, observatori ai fenomenului politic sau simplii chibiţi, urmăream spectacolul congresului.
Puţini cunoşteau că unicul finanţator al social democraţiei moldave, îşi dăduse acceptul să candideze la funcţia de preşedinte al PSD. Puţini erau aceia care făceau conexiunea dintre prezenţa numeroasă a delegaţilor din regiunea Găgauz Eri şi preluarea puterii de către Şelin. Nicolae Dodoglo, primarul din Comrat, a cerut tuturor delegaţilor la Congres să-l demită pe Braghiş.
Cert e că în discursul său, Şelin a scos în evidenţă toate erorile comise de Braghiş, şi a promis ca toţi membrii de partid să fie sătui. A promis susţinere pentru Dodoglo la alegerile pentru funcţia de başcan al Găgăuziei. (Trebuie de remarcat că toţi cei 450 de delegaţi la congres au beneficiat de o masă caldă, apă, cafea şi ceai din contul lui Şelin.) Votul a fost secret. Şi tensiunea a început să crească în momentul în care delegaţii găgăuzi au început să tropăie cerînd anunţarea rezultatelor votului. Votul a arătat că Victor Şelin cîştigase.

Venirea la cîrma social democraţilor moldoveni a unui om de afaceri , face posibil ca în urma alegerilor parlamentare anticipate din componenţa viitorului legislativ moldav să facă parte şi PSD.
Dedesubturile politice moldave arată că refuzul lui Braghiş de a avea afilieri politice cu PCRM, a fost unul greşit şi care nu a adus beneficii partidului. Braghiş în nenumărate interviuri şi apariţii publice a enunţat teoria potrivit căreia în jocul electoral formaţiunea politică pe care a condus-o a fost cea mai faultată. Nuanţările oferite presei moldave de noul preşedinte al PSD ne demonstrează că cel puţin în trei puncte, ideile social democrate enunţate de şelin coincid cu ale PCRM-ului.
Este cît se poate de clar că în jocurile viitoare, echipa comuniştilor va fi dură cu toţi concurenţi electorali însă consider că nu va lovi sub centura social democrată. Nu acelaşi lucru pot afirma referitor la un alt partid cu orientări social democrate, Partidul Democrat. o mare parte a transfugilor social democraţi, (Bolboceanu şi echipa) au găsit refugiu în acest partid, Dumitru Godoroja, actualmente viceministru al agriculturii, un apropiat pe timpuri al lui Dumitru Braghiş, a obţinut funcţia ca urmare a venirii sale în echipa condusă de Marian Lupu. Concurenţa dintre PSD, formaţiunea politică care deţine brand-ul, şi Partidul Democrat, formaţiunea politică care deţine atît capital uman cît şi resurse financiare, va fi una care îşi va spune cuvîntul în timpul campaniei electorale.

Mica buturugă a social democraţilor moldoveni, care beneficiază acum de un bun manager, are şansa să schimbe configuraţia politică a viitorului legislativ moldav. Este sigur că vizita pe care o face noua conducere social democrată la Bucureşti, unde va fi primită de conducerea PSD Romania, este o vizită care ţine de viitorul social democraţilor. Rezultatele acestei vizite vor fi văzute în timpul viitoarei campanii electorale, şi se referă la comportamentului echipei conduse de Marian Lupu dar şi al aceleia conduse de către Filat în relaţie cu echipa lui Şelin.
Să nu uităm că Partidul Democrat şi personal Dumitru Diacov au avut şi continuă să aibă contacte la nivel înalt în interiorul PSD-ului de la Bucureşti. La rîndul său, preşedintele liberal democraţilor moldoveni, Vladimir Filat, este în relaţii amicale atît cu Victor Ponta, cît şi cu Geoană. Cert este că, dacă PSD-ul şi PD-ul vor trece bariera electorală, şansele ca polul politic de stînga să preia în viitor guvernarea, cresc în progresie geometrică.

460>_2866781

Bunica-mea, D-zeu s-o ierte, acolo unde este, avea obiceiul să strîngă cojile de la ouăle roșii mîncate de Paşte. În prima duminică de după Învierea Domnului, în duminica Tomii, mă lua de mînuţă şi aruncam împreună cojile de ouă pe apa Sîmbetei, să ajungă la Blajini. De cele mai multe ori, apele curgătoare din jurul satului bunicilor mei erau micuţe, firave şi nu se numeau în nici un caz Sîmbăta.
Asta a fost prima mea întîlnire cu Blajinii, într-un timp cînd puterea magică a bătrînei mă ferea de toate relele acestui pămînt!

Mai tîrziu, Blajinii au intrat în casa mea singuri. Sau poate eu am fost cel care mutîndu-mi domiciliul mai aproape de ei, le-am deschis uşa. În primul Paşte petrecut în spaţiul dintre Prut şi Nistru, am privit cu multă nelinişte faptul că nimeni din cei prezenţi la slujba Învierii, atunci cînd împreună strigăm din toţi bojicii, Hrisstoos aa Îînviiiaaat din Mooorţi cuu moaar-teaaa pre mooa-rte căăălcînd, cînd facem de trei ori încojurul bisericii şi încercăm să ducem celor dragi un pic din lumina sfîntă, ei bine, nimeni din cei prezenţi, după slujba învierii nu a dus lumina la mormîntul celor plecaţi dincolo.

Căci, obiceiul de dincolo de Prut, acolo în satul bunicilor mei, vorbeşte despre obligativitatea ca în seara Învierii, după slujba împărătească, să duci atît acasă cît şi la mormintele celor plecaţi, un pic din sfînta lumină a Învierii Domnului. Şi să vezi minunea, minunilor cînd întunericul devine blînd, iar licuricii Domnului intră pe porţile întunecate spre a se pune încet, încet la capetele celor care nu mai sînt alături. Forţa luminii protejată în căuşul palmelor şi adusă în plină noapte, în întunericul înfrigurat al cimitirului! Lumina care la început timidă, mai apoi plină de vigoare, fugăreşte toate spaimele. Şi vocile oamenilor care alături de cei de dincolo mînîncă un ou roşu şi beau un pahar de vin. Vocile acestea care împrăştie întunericul şi adună viaţa în pustietate. Iar lumina Învierii, pretutindeni în jur călcînd în picioare moartea!

Ei bine, s-a făcut un obicei ca lumina sfîntă să fie adusă direct de la Ierusalim, şi să vezi atunci înghesuiala înghesuilelilor, şi îmi aduc bine aminte că în cel de al doilea an al venirii luminii din ţara sfîntă, mulţimea mai mai să nu îl dea jos pe preşedinte! Însă obiceiul acesta, al călcării întunericului cimitirului cu lumina lumînărilor învierii, nu e. În schimb, basarabenii au Blajinii.

Cînd în curbura munţilor Carpaţi se sărbătoreşte duminica Tomii, imediat după, între Prut şi Nistru, dar şi hăt, mai departe, se sărbătoresc Blajinii. Nu aşa cum făcea pe timpurile mitice ale copilăriei, bunică-mea. Nu! Alţi cozonaci sînt copţi. Altă pască. Alte ouă roşii sînt boite. Şi cu toate, dis de dimineaţă se pleacă cu mic şi mare la mormintele care în seara de Paşti nu au avut parte de lumină. Acolo, fiecare alături de blajinul său, se ia masa - sarmale, cozonaci, ouă roşii, pască şi vin. Totul după ce a fost binecuvîntat de preot. Acolo în înghesuiala din cimitir, neamurile care nu s-au văzut timp de un an, se revăd. Acolo, în anotimpul acesta scurt al Blajinilor, certurile se încheie, duşmănia se transformă în pace iar vechile legături de rudenie, vin să pună stăpînire pe tine. Acolo, de Blajini, trebuie să fii acasă. La părinţi şi împreună cu părinţii, la capetele părinţilor ce odihnesc.

Blajinii mei nu sînt însă împreună cu mine. Odihnesc acolo în satul în care mi-am petrecut copilăria. Casa bătrînească, cea lăsată bunicului meu de tatăl său, care la rîndul lui o primise de la părinţii săi, s-a dărîmat. Nu mai e cine să o ridice din nou. Cei rămaşi au ritmul vieţii lor. Iar cei plecaţi trăiesc doar din amintiri.

Blajinii vin de departe şi obosiți, intră încet. Le-am deschis singur uşa şi i-am invitat la masă. Părinții părinţilor mei, mama, neamuri şi rude îndepărtate. Nu cunosc toate feţele lor, pe altele, parcă parcă le-aş mai fi văzut. Uite ăsta e bunicul, acolo bunica! De unde să iau atîtea scaune? Uite-l pe verişorul meu, uite şi pe mătuşa. De unde să iau atîtea farfurii? Bunica de pe tată nu s-a schimbat, tot aplecată de spate merge. Mamă dragă, mamă bună - de ce i-ai adus pe toţi, doar la mine?

460>_2707857

Blogurile scriu despre 7 aprilie. Televiziunile vorbesc despre 7 aprilie. Politicienii spun ce au făcut pe 7 aprilie. Unii hăisa, alţii cea! Vorba liderului PPCD, Iurie Roşca - 7 se împarte mai greu la 4. Iese cu virgulă. Iar în Republica Moldova, dacă nu pui virgula la timp, iese urît. Cert e că serviciile inteligente moldovene aveau ceva informaţii că se pregăteşte ceva. O parte din mediile de informare moldovene, apropiate fostei guvernări, la sfîrşitul lunii martie a anului trecut, au beneficiat de asemenea scurgeri de informaţii. Pentru ca cei care ştiu citi printre rînduri, să citească.
Însă autohtonele servicii inteligente, au fost depăşite atît de amploarea evenimentelor cît şi de complicaţiile acestuia. Şeful serviciului de presă al OSCE Moldova, finlandezul Matti Sidorof, îmi spunea în acea zi că în piaţă erau prezenţi toţi reprezentanţii misiunilor diplomatice acreditate la Chişinău. Eu care nu îi cunosc pe toţi, am văzut vreo doi.

Personal, obişnuit fiind de protestele organizate de PPCD, am rămas frapat de lipsa mijloacelor de comunicare a organizatorilor cu masele. Nici o staţie de amplificare, nu a fost adusă în Piaţa marii Adunări Naţionale. Ca martor ocular, încă de la ora 9 de dimineaţă, pot spune că la un moment dat un reprezentat de frunte al unei formaţiunii politice moldovene îşi înjura subalternii că nu au adus steagurile partidului. Am văzut însă că s-a aşteptat atingerea în mulţime a unei mase critice. Nemulţumirea, care exista ţinea de faptul că, şeful statului, seara tîrziu, cînd se anunţase deja numărul de deputaţi comunişti în legislativul ţării, (60), ar fi declarat că nu va negocia cu partidele pentru obţinerea votului necesar pentru alegerea preşedintelui statului moldav, ci cu fiecare deputat în parte. Nu se ştie cum ne-am pomenit în faţa Preşedenţiei. Şi nici nu se ştie cine a fost cel care a aruncat prima piatră. Ştiu că la un moment dat, după ce am luat legătura cu radioul unde lucram şi i-am convins să transmit în direct, am început să urmăresc împreună cu Matti Sidorof desfăşurarea evenimentelor. Am văzut ploaia de pietre şi soldaţii de la carabinieri, copii de 18-19 ani privind speriaţi la ceea ce se întîmplă. Am fost întrebat de Matti de nu intervin forţele de ordine pentru a dispersa masele. Căci atunci cînd au făcut-o, era deja prea tîrziu! Ciudăţenii. Mai tîrziu aveam să aflu că nu s-a dorit folosirea forţei. Într-adevăr în timpul zilei personal nu am văzut ca forţele de ordine să folosească forţa împotriva manifestanţilor. Am şi spus lucrul acesta în timpul relatărilor radiofonice. Am văzut că a început să ardă cantina instituţiei prezidenţiale - ce naiba fac ăştia, m-am întrebat. Ce naiba face Filat? Căutîndu-l cu ochii îl văd cum încearcă să liniştească valul - piatră în calea unui uragan!
Cameramanii tuturor televiziunilor filmează de zor. Văd un cunoscut care altădată supraveghea protestele lui Roşca, îl întreb ce se întîmplă, îmi spune că nici el nu înţelege ce are loc. Aflu că cei de la Realitatea TV transmit că la Chişinău are loc o revoluţie. O fi, şi asta, îmi spun. Tinerii aruncă de zor în alţii tineri care întîmplător îşi fac stagiul militar la carabinieri. Toate revoluţiile sînt aşa? Se pare că da! Hop! Valul revoluţiei se opreşte, şi se redirecţionează spre clădirea Parlamentului. De ce naiba nu se aduce o staţie de amplificare? De ce nu iese Marian Lupu, în acea perioadă preşedintele Parlamentului moldovean, ca de la înălţimea celor doi metri ai săi, să oprească distrugirile?
Prin spatele parlamentului tineri răzleţi sînt băgaţi în dube. Răsună bubuituri. Ultima corespondenţă - telefonul nu are semnal, plec la 50 de metri - iată şi semnalul. O-ho! În spate un nene vrea să asculte ce transmit îl invit să stea lîngă mine şi să nu îşi mai facă urechea pîlnie. Transmit că arde cantina preşedenţiei şi că poliţia nu foloseşte forţa. Îl întreb de ce. Nu avem comandă, domule Nichituş. Zic în gîndul meu aştia mă cunosc. Spun la revedere şi mă duc să beau o cafea. În timpul ăsta din clădirea legislativului ies carabinierii refugiaţi din calea hoardelor revoluţionare. La 30 de metri, la terasa din parcul oraşului, lumea îşi vede de treabă, la cîteva mese funcţionarii Parlamentului povestesc despre panica şi sperietura trasă, un deputat spune că abia a reuşit să ia din seif cîteva documente. Bucătăreasa cantinei parlamentare plînge - tinerii au intrat prima dată în cantină şi au sustras băuturile alcoolice. Cine va plăti oare marfa sustrasă? Tac. La 30 de metri se strigă şi se înghesuie pentru libertate.

La un an distanţă văd cum începe campania electorală. Data alegerilor nu a fost anunţată de preşedintele legislativului moldovean, însă cu toţii împart 7 aprilie în bucăţi. Ce a fost? Nu ştiu. Ştiu însă că au fost formate două comisii de anchetă, una de către comuniştii moldoveni, cînd mai deţineau puterea, alta de către actuala guvernare liberală a Republicii Moldova. Nici o comisie nu a reuşit deocamdată să ne spună cu adevărat ce s-a întîmplat. Semn că undeva, cineva, nu a pus virgula la timp. Dar ştiu că spre seară forţele de ordine au făcut exces de zel. Şi că Parlamentul, care nu ardea, a început să ardă. Şi că unii tremurau ca nişte şcolari în faţa lui Lupu, la fel cum arătau şi la emisiunea Lorenei Bogza.

PS

Un punct de vedere referitor la ceea ce s-a întîmplat este expus de către Iurie Roşca şi Dumitru Braghiş prezenţi la 6 aprilie 2010 la emisiunea de analiză a politicilor publice Impact.

[PLAY]
460>_2707857

Agenţiile de presă din România titrează că presa moldovenească este extrem de critică faţă de statul român. Motivul ţine de modul extrem de birocratic prin care se eliberează permisele de mic trafic cetăţenilor moldoveni care locuiesc în raza a 50 de km de frontiera română şi care consideră că mai pot face un ban pe teritoriul statului român.

Mai remarcăm că în capitala moldovenească a intrat în uzul discursului politologic ca presa din Republica Moldova făcută în limba română să se autonumească - românească, şi asta în ciuda faptului că în paginile acestor publicaţii se acordă puţină atenţie fenomenului politic la zi din capitala României. E oarecum ciudat să foloseşti sintagma "presă românească" dar în acelaşi timp să nu oglindeşti viaţa politică de la Bucureşti, şi e ciudat că în statul în care lideri politici de dreapta, aflaţi la guvernare în Republica Moldova, şi care conştientizează şi promovează ideea "Moldova - cel de al doilea stat românesc", populaţia băştinaşă nu cunoaşte cine este Victor Ponta, Virgil Mărgineanu, Mugur Isărescu sau Cezar Preda. În schimb sînt cunoscuţi actori politici de la Moscova ; cetăţenilor moldoveni de etnie rusă sau ucraineană, ca şi aceia care locuiesc în unitatea administrativ teritorială Gagauz Eri, nu le sînt cunoscuţi foarte bine nici măcar actorii politici din scena moldovenească.

Sociologul Dan Dungaciu făcea trimitere la poziţionarea sau apartenenţa mitică la un spaţiu geografic sau geopolitic pe care o capătă subconştientul colectiv al unei populaţii şi concluziona că informaţiile unui cîmp mediatic predominant vor modela această apartenenţă. Destrămarea Uniunii Sovietice nu a însemnat pentru Moldova eliberarea din spaţiul mediatic moscovit, nici crearea unui cîmp informaţional propriu care să contribuie la formarea unei identităţi civice moldoveneşti, ci mai degrabă a dus la apariţia unui nou teren de confruntare între două tipuri de mentalitate, cea occidentală şi cea răsăriteană. Psihicul colectiv moldav este supus de mai bine de 20 de ani atacurilor mediatice atît româneşti, promotoare a modului de viaţă de tip occidental, a economiei de piaţă şi a valorilor democratice de tip occidental, cît şi a acelor atacuri mediatice ruse.
Televiziunile de la Moscova, atît televiziunea publică rusă cît şi televiziunea federativă rusă dar şi cele independente sînt o prezenţă reală în viaţa fiecărui cetăţean moldovean, indiferent dacă s-a născut înainte sau după anii 90.
Barometrul de Opinie Publică lansat de IPP, constata în primăvara anului 2008 că cel mai cunoscut personaj politic din Republica Moldova este Vladimir Putin.

Aşadar presa moldovenească de expresie română este supărată pe preşedintele statului român pentru că acesta chipurile nu s-ar ţine de promisiuni. Explicăm - opinia publică moldavă formată din elita intelectuală trăitoare la Chişinău şi care în linii mari este vorbitoare de limbă română şi este o parte, posesoare a cetăţeniei române, consideră că ar fi firesc ca, din moment ce preşedintele statului român Traian Băsescu a cîştigat alegerile prezidenţiale datorită votului oferit de către posesorii de cetăţenie română din Republica Moldova, acesta să intervină pentru reducerea măsurilor birocratice de eliberare a permisului de mic trafic. Băsescu a promis că se va implica personal pentru ca atît Camera Deputaţilor cît şi Senatul să adopte Acordul de mic trafic dintre România şi Republica Moldova.

Şi ce dacă s-a supărat presa de la Chişinău pe Băsescu? Are cumva de suferit preşedintele român din toată chestia asta? Dacă Băsescu îşi vede ameninţată de către presa moldovenească promovarea intereselor statului român în această zonă, atunci domnia sa ar putea avea ceva dureri de cap. Însă pe Băsescu nu îl doare capul. Căci în Republica Moldova, impactul presei de expresie românească este unul limitat, aşadar barierele birocratice puse în calea doritorilor de permise de mic trafic vor rămîne la fel de severe. Deşi noua guvernare de la Chişinău a împărţit medalii unor importanţi jurnalişti de limbă română de la Chişinău, întărind convingerea că mediile de expresie românească din Republica Moldova sînt o forţă, trebuie să recunoaştem cu toţii că în Republica Moldova populaţia este mult mai mult ancorată în spaţiul mediatic rus decît în cel românesc.

Băsescu nu are nici o datorie faţă de moldoveni. Datoria preşedintelui României este în primul şi în primul rând faţă de cetăţenii români care locuiesc în interiorul frontierelor române. Datoria preşedintelui României este faţă de cei care sînt ancoraţi în mediul cultural, politic şi spiritual românesc şi nu faţă de unii care nici măcar nu citesc o carte. (La ultima lansare de carte românească la care am participat au fost prezenţi 47 de persoane. Numărate.) Iar în cazul existenţei unei crize economice atît de severe prin care trece întreg continentul european şi în special Uniunea Europeană, moldovenii ar trebui să spună un spasibo pentru cei o sută de milioane de euro acordaţi de statul român.

Cei din familia mea rămaşi la Bacău, oraş care trece prin severe greutăţi economice şi financiare, îmi
reproşau că aceşti o sută de milioane de euro putea fi folosiţi pentru revigorarea combinatului chimic din oraş care ar fi oferit locuri de muncă unui întreg cartier. Alte rude din Iaşi îmi spuneau că banii aceştia puteau să fie folosiţi pentru pensionari.

Datoria lui Băsescu faţă de moldoveni a fost plătită. Ajunge.

460>_2418905

Romania nu a discutat cu Rusia despre amplasarea scutului antiracheta, dar chestiunea a fost discutata la nivel ruso-american, declara vineri 12 februarie Bogdan Aurescu in cadrul unui interviu acordat pentru Hotnews.ro. Daca la nivel de discutii ruso-americane s-a discutat nu inteleg insa rostul unor informatii suplimentare pe care le cere partea rusa. Caci, "oficialii de la Moscova au cerut informatii suplimentare, anumite clarificari." a specificat in cadrul aceluiasi interviu, oficialul roman.

In acelasi timp, reprezentatntul rus de pe linga NATO, Dimitrii Rogozin a postat un mesaj pe Twitter ca raspuns la amplasarea scutului antiracheta in Romania. "Americanii si aliatii lor vor, din nou, sa incercuiasca pestera ursului rus?", a scris Rogozin pe Twitter, atasand un link catre un articol care prezinta decizia Romaniei de amplasare a scutului antiracheta. "De cate ori trebuie sa li se spuna cit de periculos este acest lucru. Ursul va iesi si le va trage un sut in fund acestor vanatori jalnici", a completat el intr-un alt tweet, in limba rusa.

Comentind atitudinea lui Rogozin, diplomatul roman s-a multumit sa o numeasca ca fiind o luare de pozitie mai deosebita si mai colorata, incercind sa promoveze ideia ca nu acesta este punctul oficial de vedere al Moscovei.

Insa, daca ambasadorul Federatiei Ruse la NATO, a postat acest tweet, imi permit sa cred ca gestul a fost unul emotional, iar din el transpira atit surprinderea cit si nemultumirea diplomatului rus atit fata de "prietenii americani" cit si fata de autoritatile statului roman (amintite aici ca fiind "un jalnic vinator") - paremi-se ca Rogozin, bun politician de altfel la el in tara, nu s-a comportat deloc ca un oficial rus la NATO care era deja pus la curent cu apropierea a scutului antiracheta american de frontierele a ceea ce numim CSI sau zona rusa de influenta, sau ma insel? Impresia mea este ca oficialul rus de pe linga NATO ori nu a fost pus la curent cu discutiile ruso-americane de reamplasare a scutului antiracheta in Romania, ori aceste discutii nu au avut loc.

Daca au fost discutii ele au avut loc doar intre gazde si prietenii lor americani, discutii care s-au desfasurat cu ocazia vizitei lui Biden in Romania, vizita care a venit mai mult ca urmare a refuzul altor state europene de a merge riscant de mult pe mina americana.

Domnul Aurescu, in acelasi interviu declara ca l-a informat pe omologul sau Andrei Popov despre "elementele principale ale deciziei pe care Romania a luat-o. De altfel, o delegatie romana care are contacte la nivel mai larg pe relatiile romano-moldovene se afla la Chisinau si a avut la dispozitie elementele de prezentare legate de aceasta decizie si implicatiile ei", a adaugat Aurescu.

Desigur o serie de oameni politici moldoveni au solicitat partii romane detaliii lamuritoare.
Serafim Urechean, spunea de curind ca Bucurestiul trebuie sa dea "o lamurire pe larg a situatiei, pentru ca oamenii sa inteleaga corect si sa nu dea apa la moara autoritatilor de la Tiraspol".La randul sau, Marian Lupu, insista pe ideea ca amplasarea scutului "nu ar avea efecte pozitive asupra R. Moldova, ci dimpotriva, starneste multe semne de intrebare si ingrijorare".Vladimir Voronin, a afirmat ca Moldova "este transformata intr-o linie de front, provocand Rusia la o reactie asemanatoare fata de Transnistria".

Presupun ca Andrei Popov, care este membru al Partidului Democrat condus de Marian Lupu, a informat atit conducerea aliantei de guvernamint din Moldova cit si conducerea partidului din care face parte despre discutia avuta cu omologul sau roman, deci il poate convinge pe seful sau direct, domnul Lupu, despre necesitatea elementelor principale ale deciziei romanesti de amplasare a scutului antiracheta. Mai curioasa insa imi pare lipsa de atitudine fata de acest delicat subiect a premierului moldovean Vladimir Filat, sau poate domnia sa, avind posibilitate sa se intilneasca cu Traian Basescu a fost informat despre aceasta decizie?

In final, domnul Aurescu, a declarat ca decizia Romaniei de amplasare a unor rachete americane pe teritoriul sau fie ele chiar si rachete defensive nu ar avea cum sa afecteze situatia din Transnistria.
Domnia sa a declarat ca autoritatile moldovene nu au condamnat decizia Romaniei de participare la proiectul american. "Nu am constatat - si ma refer aici la autoritatile indreptatite sa vorbeasca, la oficialii R. Moldova - luari de pozitie contrare, care sa condamne aceasta decizie", a subliniat Aurescu.

Prin sublinierea sa,domnul Aurescu a dat de inteles ca declaratiile lui Urechean,un lider al Aliantei pentru Integrare Europeana aflata la guvernare in Republica Moldova, sau ale lui Marian Lupu, viitor presedinte al Republicii Moldova inaintat de Alianta pentru Integrare Europeana,nu sint indreptatite si nici nu atirna prea greu in discursul bilateral moldo-roman. Ar insemna acest lucru ca pentru oficialitatile bucurestene conteaza mai mult vocea lui Filat sau a lui Ghimpu? Avind in vedere faptul ca atit Urechean cit si Lupu au avut un sprijin politic din partea PSD-ului dar si faptul ca aceasta formatiune politica romaneasca se afla in opozitie fata de actualul guvern al Romaniei, raspunsul este unul intuit.

In loc de concluzie cred ca drept raspuns la gestul suveran al presedintelui roman Traian Basescu de a accepta amplasarea de rachete americane defensive pe teritoriul sau, autoritatile separatiste de la Tiraspol vor invita factorii decizionali de la Moscova sa ia in consideratie o posibila marire a contingentului de forte militare rusesti din regiunea transnistreana. Consider ca gestul presedintelui roman a tinut cont mai mult de interesele de securitate ale Romaniei si mai putin de interesele unor state aflate la frontiera. Intelepciunea populara romaneasca are o caracterizare pentru situatia data : interesul poarta fesul! Absolut firesc, in situatii de criza, nu-i asa?

Previous Page  |  Next Page