Cind toata lumea in Republica Moldova devine comentator politic, cind Gorincioi, presedintele Consiliului Coordonator al Audiovizualului din Republica Moldova isi doreste sa fie dat afara de Corina Fusu, uitind de cei 6 milioane de lei acordati lui de catre administratia Voronin pentru noul sediu al CCA, cind sacii unora sint in caruta politica a altora despre care nici macar nu e bine sa pomenim, sa ne aducem aminte despre viitor...
Scriam la 22 iunie ca fenomenele politice din Republica Moldova sint greu de prevazut intrucit seamana cu fenomenele meteorologice. Notam atunci despre liberal democraţii moldoveni ca "sînt îngrijoraţi la maximum de numirea prin decret prezidenţial a lui Iurie Roşca în funcţia de vice prim ministru. Roşca, persoană care ţine la promisiunile pe care le face, a afirmat public că va lupta din toate puterile sale cu noii corupţi". Ingrijorarea a existat drept ca urmare un scor bun inregistrat de PLDM care vrem sau nu are si echipa buna, si capacitati manageriale de exceptie si aici fac trimitere la secretarul general al formatiunii dar si la suportul mediatic pe care PLDM a stiut sa si-l asigure dar si sa il creeze.

Nu se stie insa cum va putea administra liderul partidului, Vlad Filat, soarta Republicii Moldova in noua sa postura, una deosebit de riscanta, acea de premier al unei tari aflata intr-o indelungata criza politica, cu o economie care este fulminanta in lipsa ei si cu un buget care se pare ca incepe sa se goleasca. Cum sa faci ca plusul de imagine avut sa nu se intoarca ca un bumerang asupra ta si cum sa administrezi in asa fel incit ceea ce este sa functioneze, ceea ce e pe cale sa fie sa nu se darime si cel mai important cum sa sa nu bagi bete in roatele ne-simpatizantilor tai, cind dorinta este mare? S-o faci, sa nu o faci? Tentatiile puterii. Iata dilema la care cel mai tinar premier din istoria contemporana a Republicii Moldova trebuie sa raspunda.

In nota din iunie notam despre faptul ca "liberalii moldoveni sînt îngrijoraţi vis-a-vis de atacurile comuniştilor faţă de persoana primarului de Chişinău. De fapt, Dorin Chirtoacă ar fi făcut mai multe pentru municipalitate dacă ar fi fost lăsat să facă şi dacă ar fi avut echipa proprie". Se pare ca aici m-am inselat caci, daca ar fi fost ingrijorat de acest lucru,primarul de Chisinau ar fi cautat sa fie alaturi de toti chisinauenii. Insa, cu un Dorin Chirtoaca aplicat asupra treburilor municipiului, Partidul Liberal nu ar fi avut numarul relativ mare de deputati in Parlamentul Republicii Moldova. Asa ca e demonstrat ca lucrurile la primarie au merg bine din inertie iar implicarea lui in campania politica a liberalilora contat.
Se pare insa ca ingrijorarile abia vin, mai ales ca locuitorii orasului de pe Bic stau cu ochii tinta pe buzunarele lor. Majorarea tarifelor la apa si la transportul public de calatori nu cred ca este pe placul cuiva, fie el simpatizant sau nu al Partidului Liberal. Consider ca durerile de cap ale administratiei municipale abia incep sa apara iar capcana politica in care a intrat Mihai Ghimpu, se va arata nitel mai tirziu.

Oare de ce or fi îngrijoraţi cei de la AMN, intrebam notind ca "aici trebuie să apară un zîmbet". Spuneam mai departe referindu-ma la AMN ca "parcă nu ar fi motiv de îngrijorare căci, nu-i aşa, potrivit lui Urechean marea majoritate a primăriilor din Moldova sînt simpatizanţii fostului gospodar de pe malul Bîcului... Rezultatul modest obţinut de AMN la ultimele alegeri parlamentare, şi asta în ciuda fraudărilor, ne demonstrează faptul că lucrurile nu sînt chiar aşa."
Zimbetul imi persista, iar faptul ca AMN este in actualul Parlament nu se datoreaza liderului acestui partid. E meritul lucratorilor sai din organizatiile primare, al organizatiei de femei din sinul partidului, al lui Untila, Colesnic, Victor Osipov, Ciornei si al altor nestiuti membrii de partid care si-au facut datoria in timp ce Urechean era gata-gata sa dea la pace cu dusmanii sai.
In cazul unor alegeri parlamentare anticipate, Partidul Alianta Moldova Noastra nu va trece pragul electoral, ultimele farimituri de incredere ale electoratului fiind consumate la 29 iulie. O posibila crestere de incredere a electoratului in AMN va aoare doar daca democratia interna de partid va functiona iar unii lideri vor sti ca e timpul sa lase pe altii sa treaca incet dar sigur, in fata.

Nu m-am asteptat absolut de loc ca ceea ce scriam, sa se intimple."Şi creştin democraţii sînt îngrijoraţi, chiar dacă Iurie Roşca a devenit vice prim ministru şi gurile rele vorbesc deja despre un acces la resurse administrative pentru PPCD, previziunile nu sînt tocmai roz. Ultima campanie electorală a demonstrat că electoratul moldav nu poate încă să depăşească angoasa provocată de aşa numita trădare a lui Roşca (huiduielile adresate liderului PPCD în parcul public al Chişinăului despre trebuşoara asta ne spun tare multe) Că a fost trădare sau calcul politic la rece, altădată. A, şi mai e şi anunţata neimplicare a greiilor din PPCD în viitoarea competiţie." A fost una dintre cele mai ciudate campanii electorale efectuata de PPCD. Nu am inteles care a fost motivatia lui Iurie Rosca de a nu-si sustine mai mult tinara echipa a celor 7 magnifici. Daca ingrijorarile au fost asumate, riscurile cintarite atunci ma astept ca in cazul unor alegeri anticipate sa fie un alt comportament. Ceea ce e valabil si pentru alegerile locale.

"Iar la rîndul lor comuniştii moldoveni sînt îngrijoraţi, chiar dacă nu arată, de plecarea din rîndurile lor a lui Marian Lupu. Lupu şi echipa lui, a reuşit să atragă un număr mare de votanţi către PCRM şi asta datorită dorinţei moldovenilor de a avea un preşedinte de ţară de o altă factură. E sigur că PCRM-ul va accede în viitorul Parlament al ţării, însă în acest moment nu mai putem vorbi că această formaţiune politică va avea o majoritate simplă în legislativul moldav. Şi este relativ sigur că o parte din simpatizanţii comuniştilor, cei care îl agreau pe Marian, vor vota o ţîră Partidul Democrat, partid care s-a pus la dispoziţia fostului spicher." Nici Ioan Gura de Aur, nu a spus vreodata atit de bine. Am cobit.(sa imi para rau, sa imi para bine? Alta dilema. Cea a jurnalistului.) Marele cistigator de la 7 aprilie, cel care avea nevoie doar de un singur vot pentru a alege presedintele tarii, partidul care a avut totul in mainile sale,(si care nu a vrut sa calce pe o anumita grebla, cea a tentatiilor) a pierdut pentru ca nu a stiut sa fie un pic mai maleabil, inainte de 7 aprilie. Aici este cheia spre descifrarea motivelor pentru care PCRM-ul, care, continui sa cred ca a facut multe pentru consolidarea statalitatii moldovenesti, in acea varianta pe care au reusit sa o faca si nu cea pe care au gindit-o, a pierdut din simpatizanti. Procesul de reforme care a inceput in sinul acestui partid a fost mult prea lent. Replierea pe centru a lui Marian Lupu a fost cea care a adus un plus de valoare pentru Partidul Democrat care a atras multi votanti comunisti. (Tradare sau joc politic constient a noului lider al Partidului Democrat? Greu de spus.) Aparitia unor noi votanti pentru Partidul Democrat inseamna, ca reforma interna inceputa si care continua ireversibil in sanul PCRM-ului, va impinge comunistii moldoveni spre centru politic, catre Partidul Democrat. Intr-un viitor cele doua partide sint menite sa fuzioneze, caci electoratul social democrat moldoveneasc se gaseste exact in aceasta zona de confluenta PCRM-PD.

Notam, atunci la 29 iunie, cu o nota mare de optimism ca "la Partidul Democrat alte îngrijorări - cum să împaci lupul, capra şi varza? Asta doar Diacov ştie...".Cea mai mare actiune politica a ultimilor ani a fost aceasta fenomenala miscare politica, aducerea, plecarea, tradarea, numiti-o cum doriti, Marian Lupu la Partidul Democrat. Fara resurse financiare majore, fara sustinere importanta din partea media, pe fundalul unei scaderi de imagine a liderului sau, si avind la 7 aprilie o uriasa pierdere, iata ca pasarea phoenix din cenusa-i, Partidul Democrat intrat in Parlamentul Republicii Moldova cu o echipa nu mai putin buna decit a PLDM-ului. Doar Diacov stie cum a facut asta, si cita putere a avut pentru asta Important este insa ca in plusul de valoare in care se afla PD-ul sa stie sa il capitalizeze, iar acest lucru se face doar prin intermediul unui suport media pe care insa nu il are. De creat, caci viitorul se arata a fi sumbru fara resurse mediatice.
Acestea au fost îngrijorările. Ăştia au fost actorii. Rezultatul a depins în mare măsură de alegatori si de modalitatile in care institutiile media, mai mult sau mai putin obiective au stiut sa formeze subconstientul public, in rest, ce va fi va fi...

Criza economica romaneasca, moldoveneasca sau de unde o mai fi are un cuvint greu de spus si in ceea ce inseamna dezvoltare si calitate in piata mediatica de la Bucuresti sau de la Chisinau. Pe blogul unui nene care este tare bine informat, nea Obae (www.paginademedia.ro)dar si mai mult acolo unde stau multii reporterii virtuali ai lui nea Tiberiu Lovin (www.reportervirtual.ro), din ce in ce mai multe stiri despre ziaristi dati afara, obligati sa faca sluj sau carora li s-a redus salariul. Si toate astea se intimpla peste piriul Prut, cum o iei drept inainte si apoi la stinga ca sa ajungi la Husi, Romania.

In ast' timp, pe malul Bicului, apa curgatoare lata de citiva centimetri ce trece prin europeanul Chisinau, e liniste si pace iar comentatorii politici autohtoni vorbesc despre rolul mediilor de informare in schimbarea de optiuni politice a electoratului moldav, despre modelul occidental de a face ziaristica si despre cit de tare e jurnalistica romaneasca, despre modelul de jurnalism oferit de corespondentii mediilor de informare romanesti acreditati la Chisinau si despre faptul ca in general omuletii din jurnalistica moldava sint mici de statura, ghebosi si habar nu au de ziaristica. Mai ales cu aia care se face la Realitatea TV.

Ca sa fim corecti cu publicul cititor, tre' sa remarcam faptul ca tonul discursului mediatic romanesc despre evenimentele din data de 7 aprilie 2009, a fost dat de catre acest post de televiziune. Ca au dat cu oistea in gard, e drept, dar nu despre asta e vorba.(Sa ma clarific cind e vorba de oistea ce a rupt gardul corectitudinii informationale : in acea perioada nu au existat jurnalisti care au fost rapiti de pe strada de catre reprezentantii autoritatilor moldovene.) Postul de televiziune care apartine copiilor lui SOV, a dat insa repede si promt, tonul discursului mediatic romanesc referitor la tratarea evenimentelor din Republica Moldova, ton care a facut pe multi dintre cetatenii romani sa se intrebe daca nu cumva la Chisinau se intimpla o revolutie. Nu a fost sa fie o revolutie. Alegerile au fost repetate iar 29 iunie a aratat ca politica moldoveneasca poate fi mai imprevizibila, mai incerta si mai al dracului decit arata la prima vedere. Sa revenim insa la discursul prezentat de televiziuni in anul in care criza economica fantomatic baintuie prin redactii, nu inainte insa de a face trimitere la ce au spus unii despre media romaneasca.

Niste neni, mai destepti (Oxford Analytica ) zic intr-o analiza ca trusturile media controlate de Vintu, Patriciu şi Dan Voiculescu si-au coordonat, in 2009, atacurile impotriva lui Traian Basescu.
Potrivit la nenii astia destepti, strategia televiziunilor lui Vintu si Voiculescu este sa reducă interesul publicului pentru politică. Această strategie a avut efect la alegerile parlamentare din 2008, când mai puţin de 40% din electorat s-a prezentat la urne. Ce mai zice analiza?
Zice ca presa din România, „pare a fi o extensie a intereselor de afaceri”. Ca proprietatea concentrata in mainile citorva personaje bogate a condus la schimbari dramatice in domeniul ce tine de echidistanta si moralitate. Ca jurnalismul de investigatie a fost ingropat. Si ca sa ajuns la aceea in care trivialul sau senzationalul a inlocuit reportajele serioase. Nici nu mai vorbim despre rolul educativ al mediilor. Nenii aia desteptii, au aratat ca multi ziaristi cu o gindire independentă au fost destituiti sau fortati sa se plieze pe noua linie editoriala si ca presa romaneasca nu mai este un loc unde se discută „serios” viitoarele optiuni de politică.

Tonalitatea folosita de catre jurnalistii romani, a fost una care a indus publicului de pe ambele maluri ale Prutului o stare de asteptare a schimbarilor in scena politica moldava. Starea de asteptare a revolutiilor. O stare de asteptare care a favorizat partidele de opozitie si care a facut ca rata de participare a electoratului moldovean la ultimele alegeri sa creasca. O stare considerata de o parte din cetatenii Republicii Moldova fireasca, dar nefireasca pentru cei care au votat pentru Partidul Comunistilor din Republica Moldova.Rezultatul alegerilor parlamentare a aratat ca falia existenta in electoratul moldovean exista. De aceea unii cred ca venirea in spatiul informational moldav a postului de televiziune Realitatea TV este o mana cereasca care are rostul de a reduce prapastia existenta. Insa stirea referitoare la extinderea ariei de activitate a postului de televiziune controlat de SOV in Republica Moldova ascunde in ea alte realitati. Nu este atit vorba de faptul ca mediul informational moldav este dominat de televiziunile ruse si ca prezenta acestui post de televiziune romanesc va echilibra ecuatia informationala existenta, cit e vorba de dorinta de penetrare a spatiului de influienta controlat de unii politicieni de la Chisinau la care se referea
Ioan Talpes, fost sef al SIE dar si al administratiei prezidentiale a lui Ion Iliescu. Talpes afirma ca la Chisinau exista o filieră care au impus un fel de control al relatie intre Moscova si Bucuresti. Aici trebuie vazuta inclusiv dezvoltarea spre Romania a unor influente economice, care trec toate prin Moldova spunea Talpes.
Este foarte posibil ca sprijinul acordat de catre imperiul mediatic controlat de catre SOV opozitiei din Republica Moldova sa urmareasca controlul total al acestei filiere interpuse pe relatia Bucuresti-Moscova.

Revolutiile trebuiesc cistigate. Altfel iti asumi responsabilitatile. Daca revolutia din 7 aprile era cistigata eroii ei aveau busturi la toate intersectiile din municipiu Chisinau. Insa nu trebuie de uitat ca in spatele fiecarei revolutii stau si interesele unora care nu au nimic de a face cu entuziasmul schimbarilor.

Situaţia de criză politică în care se află Republica Moldova a surprins statul român pe picior greşit. Autorităţile române nu au desemnat încă un ambasador la Chişinău, eşecul fiind aruncat în grădina guvernării comuniste şi deloc asumat de către factorii raţionali de decizie de la Bucureşti.

După evenimentele nefaste din data de 7 aprilie 2009, evenimente ce au fost reflectate informaţional de mediile bucureştene şi la nivel informal susţinute de către politicienii români, preşedintele moldovean a acuzat statul român de implicare în treburile interne ale Republicii Moldova. Ulterior, procurorul general al Republicii Moldova, a infirmat declaratiile lui Voronin, declarînd că investigaţiile nu au scos în evidenţă implicarea statului român. Suspiciunile existente au fost însă întărite de o declaraţie a preşedintelui României, Traian Băsescu, care într-un interviu pentru Radio România Actualităţi a declarat că nu îl va ajuta pe preşedintele moldovean să ajungă din nou şef al statului aşa cum a făcut-o în anul 2005. După interviul şefului statului român, jurnalistul Sorin Roşca Stănescu a publicat în ziarul Ziua un editorial în care spunea că preşedintele Băsescu s-a implicat în 2005 atît personal cît şi prin intermediul agenţiilor inteligente ale statului român în viaţa politică din Republica Moldova. Afirmaţiile au fost apoi confirmate de către liderul PPCD, Iurie Roşca cît şi de către fostul lider al PSL, Oleg Serebrian. Atît liderul PPCD cît şi cel al PSL au făcut trimitere la fostul consilier pentru politică externă al preşeditelui României, Andrei Pleşu.
Încercarea de numire a unui nou ambasador al statului român la Chişinău s-a soldat cu un eşec. Scandalul sexual în care a fost implicat fostul consul al României în Republica Moldova, Ion Nuică, vine şi el să confirme faptul că relaţiile dintre Bucureşti şi Chişinău sînt îngheţate şi că diplomaţia română este împiedicată pe orice cale să aibă o relaţie corectă şi raţională cu Chişinăul.
Nici relaţiile bilaterale cu cel mai mare vecin al României nu se află într-un spaţiu mai pozitiv, Ucraina declarînd că vede un potenţial inamic în statul român.

Într-un interviu acordat ziarului Adevărul, comentatorul politic, Dan Dungaciu, spunea că politica externă destinată spaţiului estic nu este clar definită de către responsabilii diplomaţiei române. Gafele diplomaţiei externe româneşti reeşind din lipsa unui proiect raţional şi asumat pentru dezvoltarea şi aplicarea unor politici responsabile de afirmare a interesului naţional românesc în spaţiul estic. Dungaciu afirmă că lipsa unui proiect politic de lungă durată face posibil faptul ca atît Federaţia Rusă, Ucraina sau Ungaria să aibă un cuvînt mult mai greu de spus în creionarea şi soluţionarea crizei politice din Republica Moldova.
Agenţiile de presă de la Chişinău au relatat despre înîlnirea ambasadorului ungar în Republica Moldova cu liderii nou formatei Alianţei pentru Integrare Europeană. trebuie de adăugat că şi ambasadorul ucrainean la Chişinău a avut deasemenea o astfel de întrevedere.

Dacă în 2005, preşedintele român Traian Băsescu a fost mandatat să facă presiuni asupra liderilor politici de la Chişinău pentru realegerea lui Vladimir Voronin în funcţia de şef al statului moldovean, iată că în 2009, acest lucru nu se mai repetă. Liderul PLDM, Vladimir Filat, declara la Chişinău că nu înţelege de ce nu sînt exercitate presiuni de către factorii externi pentru ca deputaţii comunişti să participe la alegerea şefului statului moldovean. Întrebare retorică, atenţia diplomaţilor europeni şi americani este îndreptată acum către Ucraina, o ţară care deşi a benificiat de suport politic şi logistic extern nu a reuşit să se înscrie pe un traseu cu finalitate nord-atlantică.
Ţară asupra căreia preşedintele rus Dimitrii Medviedev s-a oprit special cu ocazia unui discurs făcut public pe blogul său personal în care critica politicile portocalii sprijinite din exterior. Interesul firesc al politicienilor români pentru evoluţiile de pe scena politică moldavă a fost însă blocat de tăcerea marilor cancelarii occidentale care sînt mai îngrijorate de marile evoluţii politice de la Kiev, decît frîmîntările miniscule din Chişinău.
Diplomaţia românească putea fi un factor mediator între forţele politice de la Chişinău dacă proiectul politic raţional şi asumat despre care vorbea Dan Dungaciu ar fi existat. Un proiect care să fi avut posibilitate să aducă la masa tratativelor atît pe comuniştii moldoveni cît şi pe reprezentanţii forţelor liberale. Din păcate acest poiect nu există iar negociatorul din 2005, senatorul american John Conlan a ieşit la pensie. Nu există nimeni deocamdată care să poată media criza politică din Republica Moldova, semn că viitoarele alegeri anticipate sînt inevitabile.

Preşedintele Partidului Popular Creştin Democrat din Republica Moldova, Iurie Roşca, confirmă odată în plus, într-un interviu acordat ziarului ZIUA de la Bucureşti, că înainte de votul pentru alegerea preşedintelui Republicii Moldova din aprilie 2005, a fost sunat de către preşedintele român Traian Băsescu şi rugat să voteze pentru Vladimir Voronin. Iurie Roşca, spune că înaintea votului din 4 aprilie s-a întîlnit la Chişinău cu Dorin Iacob, şeful Departamentului de Imagine al Partidului Democrat. La acea discuţie,Iurie Roşca afirmă că, Dorin Iacob i-ar fi transmis salutările preşedintelui Băsescu şi că acesta ar fi insistat ca preşedintele PPCD să-i convingă pe deputaţii grupului său parlamentar să voteze pentru Voronin. Iurie Roşca afirmă că Dorin Iacob a insistat de asemenea ca preşedintele PPCD să accepte funcţia de vicepreşedinte al Parla­mentului Republicii Moldova. "Eram in faţa unui cumul de factori şi argumente care atîrnau greu, plus rugămintea personala a pre­şedintelui Romaniei", afirmă în interviul acordat publicaţiei Ziua, Iurie Roşca.

Prima confirmare făcută de preşedintele PPCD că a votat pentru candidatura preşedintelui PCRM, Vladimir Voronin, la rugămintea preşedintelui statului român, datează de la mijlocul lunii aprilie 2005 cînd invitat fiind la emisiunea postului de televiziune Pro TV Chişinău "În Profunzime", Iurie Roşca a făcut aceste dezvăluiri. La cîteva zile după această afirmaţie a liderului PPCD, consilierul pentru politică externă al preşedintelui român, Andrei Pleşu, a contestat declaraţiile lui Iurie Roşca.

La patru ani distanţă, preşedintele statului român, Traian Băsescu a recunoscut în cadrul unui interviu la postul public de radio România Actualităţi că a intervenit personal pe lîngă personalităţi politice din Republica Moldova pentru a vota în favoarea candidatului PCRM la postul de preşedinte al Republicii Moldova.

PS

Înainte şi după evenimentele din 7 aprilie 2009, preşedintele PCRM, Vladimir Voronin a acuzat de mai multe ori statul român de implicare în problemele politice interne ale Republicii Moldova.

După data de 7 aprilie 2009 autorităţile moldovene au introdus sistemul de vize pentru cetăţenii români care doresc să viziteze Republica Moldova.

Tot după data de 7 aprilie 2009, preşedintele în exerciţiu al Republicii Moldova l-a numit în funcţia de prim viceprim ministru cu atribuţii referitoare la administrea şi constrolul instituţiilor de forţă din Republica Moldova pe preşedintele PPCD, Iurie Roşca.

Atît şeful Departamentului pentru imagine al Partidului Democrat cît şi consilierul prezidenţial pentru politică externă au fost eliberaţi din funcţia deţinută.

Ultimele declaraţii ale preşedintelui român Traian Băsescu vin să stîrnească o adevărată furtună în presa bucureşteană. Preşedintele României a recunoscut la postul public de radio, România Actualităţi, că s-a implicat personal în anul 2005, cu ocazia realegerii preşedintelui Partidului Comuniştilor din Republica Moldova în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova.
Această intervenţie asumată de către Traian Băsescu,este considerată de către jurnalistul Sorin Roşca Stănescu de la ziarul Ziua ca fiind de o gravitate exceptionala si care ar aduce grave prejudicii statului român.
Într-un editorial care este foarte dur la adresa lui Băsescu, Sorin Roşca Stănescu îl acuză pe şeful statului român că ar fi folosit serviciile secrete pentru a influenţa pozitiv decizia de alegere a lui Vladimir Voronin la alegerile din 4 aprilie 2005.
Ceea ce înseamna, scrie Sorin Roşca Stănescu, că statul român dispune, la Chişinău, atât de existenţa unor agenţi de influenţă, cât şi de relaţii nefiresc de apropiate cu proeminenţi lideri politici moldoveni, notează Sorin Roşca Stănescu.

Punem punct aici. Ca să recapitulăm încet şi cu binişorul. Din discursul preşedintelui român la Radio Actualităţi observăm că tot ceea ce Partidul Alianţa Moldova Noastră a etichetat ca fiind o trădare din partea PPCD-ului, a PDM-ului condus de Dumitru Diacov şi a lui Oleg Serebrian, poate fi interpretat altfel - răspuns pozitiv la o rugăminte venită din partea unui şef de stat. Sau şi mai altfel - implicarea statului român în politica internă a Republicii Moldova. Un lucru sugerat de nenumărate ori în ultima vreme de către Voronin şi necrezut de către elitele liberale ale Chișinăului. Ne aducem aminte că cel care a pomenit pentru prima dată acest cuvînt este fostul primar al municipiului Chişinău. Oare Serafim Urecheanu a numit trădare faptul că toţi deputaţii a două importante partide politice moldoveneşti au confirmat rugămintea preşedintelui Băsescu de realegere a lui Voronin în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova ori faptul că în ciuda afişatului proromânism al fostului primar de Chişinău, preşedintele României nu l-a sunat pe el spre a îi rezolva ciudata rugăminte?

Nu ştiu dacă statul român dispune, la Chişinău, de agenţi de influenţă, sau de relaţii nefiresc de apropiate cu proeminenţi lideri politici moldoveni, aşa cum presupune Sorin Roşca Stănescu. Ceea ce pot spune cu siguranţă e faptul că nici un politician moldovean, dacă ar fi sunat de către viitorul preşedinte al României, de fostul premier al Ucrainei, Anatolie Kinah sau de către prezentul ministru de externe al Israelului, domnul Libermann, nu ar închide telefonul. Şi bag mîna în foc, că orice politician moldovean, pentru rezolvarea unor probleme politice majore cere o promisiune recompensatorie. Şi aşteaptă această recompensă să se înfăptuiască chiar dacă promisiunile au fost date de Kinah, Libermann sau Bush.
Întrebarea logică pe care mi-o pun ţine de promisiunile făcute de către preşedintele Băsescu celor care au susţinut realegerea lui Voronin la 4 aprilie 2005. Au fost oare aceste promisiuni îndeplinite? Şi cînd?

Preşedintele Băsescu a făcut o greşeală politică extremă. Încercînd să îl critice pe Voronin, a spus la Radio România Actualităţi că în această nouă criză politică din Moldova nu îl va mai ajuta pe Voronin aşa cum a făcut-o în 2005. Băsescu a căzut într-o capcană iscusită, căci recunoscînd că ai intervenit pentru realegerea unui preşedinte comunist recunoşti implicit că ai fost de acord cu politicile implementate de către acest regim în Republica Moldova. Implicit recunoşti că ai avut posibilitatea de a interveni pe lîngă politicieni importanţi din Republica Moldova ceea ce face ca şi presupunerile preşedintelui Partidului Comuniştilor referitoare la o posibilă intervenţie a statului român în viaţa politică a Chişinăului să prindă şi ele o altă greutate.

Responsabilitatea provocării alegerilor anticipate în Republica Moldova le revine celor trei partide de opoziţie din Parlamentul Republicii Moldova, PLDM, PL şi AMN. Trebuie însă să arătăm cu degetul şi la PCRM care, prin acţiunile efectuate nu a făcut nici un pas spre o apropiere de cerințele înaintate public de către cele trei formaţiuni politice - eliberarea deţinuţilor politici, accesul la instituţia publică a audiovizualului Tele radio Moldova precum şi retragerea acuzaţiilor de lovitură de stat, acuzaţii făcute de către preşedintele PCRM, Vladimir Voronin.
Cei trei lideri politici, Filat, Ghimpu şi Urechean, au înaintat cerinţele lor conducerii Republicii Moldova încă din data de 7 aprilie. Intoleranţa politică de care a dat dovadă conducerea PCRM face ca cei trei să aleagă singurul comportament politically correct pentru membrii de rînd ai partidelor lor dar şi pentru alegătorii lor, să fie cel care a făcut posibile alegerile anticipate.
La toleranţă se răspunde cu toleranţă. Intoleranţa atrage după ea intoleranţă. Simplu şi logic. Aceste metode comportamentale se pare însă că nu au funcţionat sau poate cu bună ştiinţă PCRM a împins în colţul anticipatelor pe cei trei lideri liberali.
Presiunea mediatică la care au fost supuşi cei trei lideri a fost una imensă, o presiune atît din partea presei necomuniste pe de o parte, dar şi a presei apropiate partidului de guvernămînt din Moldova pe de altă parte. Au existat desigur şi grupuri de presiune din partea bloggerilor, din societăţii civile care au militat pentru anticipate dar şi, potrivit unor deputaţi care au dorit să îşi pastreze anonimatul, tot felul de şicane birocratice venite din partea unor instituţii publice de control.
În spaţiul virtual AU circulat ameninţări la adresa posibililor deputaţi care ar fi putut vota pentru candidatul PCRM. Glume de prost gust, pot afirma unii - dar dacă aceste glume sînt reale, ce ne facem?
Anticipatele din Moldova reprezintă însă o şansă în plus pentru toate partidele politice care nu au trecut pragul accederi în parlament, prag care este unul ridicat pentru o ţară ca Republica Moldova, de 6 la sută. Pînă acum şi-au arătat disponibilitatea de a participa la anticipate PPCD-ul, PD-ul, PSD-ul (declaratiile le găsiţi la victornichitus.podomatic.com). Se pare că şi alte mişcări politice vor profita de această reeditare a competiţiei electorale.
Însă tendinţele de comportament politic existente în societatea moldavă ne vorbesc despre o radicalizare a electoratului, despre o viziune în alb şi negru. Chiar dacă unii compentatori şi lideri politici ne spun că este loc pentru toată lumea sub soare, să te aştepţi în aceste momente la viziuni colorate din partea electorului, nu are rost. Deşi nu am cunoştiinţă despre rezultatele vreunui sondaj de opinie realizat în ultimul timp la Chişinău (ştiu că s-a făcut însă rezultatele nu sînt publice) se pare că centrul politic moldav s-a prăbuşit. PD-ul, PSD-ul, UCM-ul au reuşit printr-un mesaj politic evaziv să trezească într-atît neîncrederea electoratului încît nici măcar un ratingul avut de domnul Tarlev la îceput de campani, nu a fost în stare să salveze mişcarea social democrată moldovenească. Chiar dacă unii au cîntat prohodul formaţiunii conduse de Iurie Roşca, trebuie însă să spunem că PPCD-ul a avut o campanie electorală care s-a bazat mai mult pe tineri, vechea gardă a partidului păstrîndu-şi parcă puterile pentru mai tîrziu. E de anticipat că în viitoarea campanie tacticile vor fi schimbate iar versatilitatea politică a domnilor Secăreanu, Cubreacov şi Roşca vor da ceva de furcă celorlalţi pugilişti politici.
În ringul de box pentru a încasa upercuturile PCRM-ului pînă la urmă vor intra formaţiunile responsabile de provocarea alegerilor anticipate. Va fi un meci de box inegal, între o categoria grea comunistă şi o categorie inferioară din punct de vedere al ponderii, cea uşoară - liberală. Liberalii vor fi cei care vor primii în plină faţă croşeurile de (la) stînga comunistă. Iar loviturile sub centură vor exista cu siguranţă căci adevăratul meci abia începe. Un lucru este sigur, pugiliştii nu se vor menaja, absolut deloc şi de aceia încă de pe acum e indicată prezenţa unui arbitru de clasă superioară. De preferabil din Statele Unite. Dar şi medici. De la FMI.

Victor Nichitus

N.A. În imagine Joe Frazer îi atinge un upercut de dreapta lui Casisus Clay.

Liderul Partidului Social Democrat din Moldova, Dumitru Braghiş, a declarat la Radio Nova Chişinău, că alegerile anticipate din acest an sînt o şansă pentru reabilitarea mişcării social democrate din Republica Moldova. El a adăugat că poartă discuţii cu Dumitru Diacov, şeful Partidului Democrat şi cu Mihai Petrache, vicepreşedintele Uniunii Centriste din Moldova, pentru participarea pe o listă comună la viitoarele alegeri anticipate. Potrivit lui, alegerile anticipate ar putea avea loc în luna august însă datorită prezenţei slabe a electoratului la urne, ele ar putea fi repetate. Acest scenariu, Braghiş susţine că ar fi în intersul Partiduluiu Comuniştilor din Republica Moldova, care ar urmări denigrarea partidelor necomuniste şi acuzarea lor de irosirea resurselor financiare ale statului. Braghiş a recomandat actualului legislativ moldovean să stabilească o dată mai tîrzie a alegerilor anticipate sugerînd începutului lunii octombrie. Fostul premier moldovean a recomandat deasemenea actualilor deputaţi să adopte legi anti criză, care să poată redresa situaţia delicată în care se află economia moldavă.
Dumitru Braghiş, consideră că lipsa de comunicare politică manifestată de către actualii conducători ai Partidului Comuniştilor din Republica Moldova este datorată unei dorinţe a acestora de a provoca anticipatele. Dacă s-ar fi dorit cu adevărat scoaterea ţării din criza economică, elita partidului de guvernămînt l-ar fi numit preşedinte pe Marian Lupu, persoană care a atras multe voturi către comuniştii moldoveni. Prezenţa lui Lupu în calitate de candidat la funcţia de preşedinte al statului împreună cu negocieri între comunişti şi opoziţia liberală ar fi fost o posibilitate de evitare a acestei crize politice, a completat Braghiş.
În condiţiile în care criza economică din ţară începe să capete proporţii, iar criza politică se adînceşte, sarcina partidelor necomuniste de a trece pragul electoral la viitorul scrutin este dificilă. Discursul electoral al comuniştilor va fi unul deosebit de virulent, iar principalii vinovaţi de starea dificilă din ţară vor fi făcuţi candidaţii partidelor necomuniste, a specificat liderul social democrat. De asemenea, Braghiş a sugerat faptul că viitoarea campanie electorală va fi dificilă şi din cauza crizei economice care afectează resursele financiare ale tuturor partidelor necomuniste.
Acest factor este unul care poate coaliza partidele care împărtășesc aceiași doctrină politică şi care în aceste momente ar putea fuziona sau participa pe o listă comună la viitoarele alegeri, a adăugat el.
Important este ca semnalele care vin din exterior, de la diferitele internaționale la care partidele moldoveneşti sînt afiliate, să fie rapide şi urmate de acţiuni concrete, a concluzionat Dumitru Braghiş.
(Reprezentanţii Internaţionalei Socialiste, au fost prezenţi anul trecut în Republica Moldova şi au purtat negocieri cu Partidul Democrat şi cu Partidul Social Democrat pentru formarea unui singur pol social democrat în Moldova. N.A

Lipsa de toleranţă politică pe care o au liderii politici din Republica Moldova a făcut posibilă criza politică în care ne aflăm cu toţii, a declarat la Radio Nova, comentatorul politic independent, Oleg Cristal.
Alegerile anticipate sînt iminente căci la 28 mai, nu va fi găsit compromisul politic necesar pentru alegerea preşedintelui ţării. Este cît se poate de sigur că nu a fost timp şi nici comunicare între partidul învingător în alegeri şi opoziţia politică, pentru a se depăşi această criză politică a adăugat Cristal.
Alegerile anticipate vor extremiza şi mai mult electoratul moldav, un electorat care nu este încă capabil să deosebească alte culori în afară de alb şi negru. Realităţile virtuale create artificial de către tehnologii politici au făcut posibile realităţi postelectorale nedorite de nici un partid politic parlamentar. Nici un partid nu îşi doreşte cu adevărat alegerile anticipate. Putem spune că politicienii moldoveni şi-au săpat singuri groapa, a adăugat Oleg Cristal.
Referindu-se la situaţia dificilă în care se află partidele de orientare social democrată din Republica Moldova, Cristal a spus că vinovaţi pentru eşecul social democraţiei în Moldova se fac liderii acestor partide politce care nu au ştiut, pe un fundal electoral dur şi und discurs politic extremizat, să se facă auziţi. Tehnicile electorale folosite de către Uniunea Centristă, de exemplu, au fost slabe, a concretizat Cristal. Formaţiunea condusă de Tarlev putea avea un scor mai ridicat în alegeri mai ales că era cotată la aproximativ 10 %, a avut însă o campanie electorală slabă a mai spus specialistul.
Pronosticînd comportamentul partidelor politice din Moldova în viitoarea campanie electorală, Oleg Cristal a adăugat că va fi un comportament şi mai radicalizat căci mesajele politice promovate de către partidele politice vor fi extrem de radicale. Va fi greu pentru partidele poltice de pe centru să se facă auzite. Aceasta poate fi şi explicaţia pentru care Eduard Muşuc, un reprezentat important al mişcării social democrate din Moldova a aderat la PCRM.
Făcînd trimitre la faptul că un fost deputat social democrat a aruncat cu ouă în Eduard Muşuc în timp ce acesta susţinea o conferinţă de presă, Cristal a afirmat că gestul este unul simbolic care vorbeşte despre radicalizarea discursului şi comportamentului politic în Republica Moldova. Este posibil ca alegătorul obişnuit să cadă în capcana aceasta şi comportamentele relativ calme ale cetăţeanului simplu în raport cu actele politice să crească în intensitate, agresivitatea actului poltic duce la creşterea agresivităţii în societate, a concretizat Oleg Cristal.

Sînt un om de stînga. În Republica Moldova dacă spui treaba asta în public e periculos. Poţi fi oprit pe stradă şi înjurat. De unii. Pentru că la putere în Moldova sînt comuniştii moldoveni care nu sînt chiar de stînga, poţi fi înjurat şi de către simpatizanţii acestora.
Sînt de stînga, adică cred în morală, etică şi echitate, cred în valori ca libertate, egalitate, fraternitate. Am crescut cu Jack London, Charles Dickens, şi cu André Gide, Romain Rolland sau André Malraux. Am învăţat să cred că este firesc să îl ajuţi de cel de lîngă tine, am învăţat pe banii statului şi consider că e firesc să mă duc şi să lucrez acolo unde statul mă repartizează, am beneficiat de servicii de sănătate gratuite şi consider că e firesc ca din banii mei să achit o cotizaţie pentru sănătate pe care statul o va folosi pentru ca să îi însănătoşească pe alţii.
Sînt acestea, lucruri pentru care să merit a fi oprit pe stradă şi înjurat? Consider că nu. Dacă cineva o va face înseamnă că valorile social democraţiei nu sînt cunoscute şi deci nu sînt recunoscute, de către societatea moldovenească. Sau poate ele sînt cunoscute prea bine căci altfel de ce toată lumea în Moldova vorbeşte despre faptul că înainte, adică pe vremea Uniunii Sovietice, pe vremea comuniştilor sovietici, era mai bine. Dacă aceste valori sînt cunoscute şi recunoscute, de unde atunci această intoleranţă? Răspunsul e simplu, poate că stînga nu e la modă. Sau, şi cred că aici găsim răspunsul la multe din problemele pe care le are viaţa politică din Republica Moldova, politicile implementate de către comuniştii moldoveni nu au reuşit să convingă o parte din populaţie de necesitatea şi justeţea lor, şi e posibil ca prin politicile de întărire a statului moldav comuniştii moldoveni să atenteze la simbolistica naţională românească a Moldovei, or acest lucru e nedorit de majoritatea locuitorilor dintre Prut şi Nistru. Trebuie însă să recunoaştem că în Republica Moldova nu există un spaţiu public în care să se dezbată chestiuni care ţin despre necesitatea creerii statului moldovenesc contemporan, sau despre necesitatea integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană, sau despre necesitatea rămînerii Moldovei în spaţiul slav care ar da anumite avantaje, sau nu ar da. Nu există dezbateri publice despre necesitatea activismului civic sau despre toleranţa lingvistică dintre cetăţenii Moldovei vorbitori de limbă română şi acei cetăţeni ai aceleiaşi Moldove dar vorbitori de limbă rusă, sau găgăuză sau bulgară. Şi pentru că nu există dezbateri publice electoratul este mai puţin educat în ceea ce priveşte toleranţa politică. Iar pentru că discuţiile publice lipsesc, iar ştirile vin doar din două trei surse către electorat, cetăţeanul obişnuit vede lucrurile aşa cum i s-a spus, în alb sau negru. Adică cine nu este cu noi, e împotriva noastră. De aici pînă la intoleranţa politică e doar un pas. Cine dintre politicienii moldoveni mai are timp să vorbească în discursul său despre dialog politic, cine să mai explice, cine să mai negocieze în momentul cînd adversarul său electoral deja a aruncat piatra?
Cum poţi să spui vecinului tău că ai vederi politice de stînga, cînd ştii că unele dintre politicile implementate de comuniştii moldoveni sînt aproape liberale şi mai ales cînd ştii că doar vei turna gaz peste un foc care nu se stinge? Sau dimpotrivă, despre ce să vorbeşti cu vecinul tău comunist cînd şti că el ştie că vorbiţi amîndoi în limba română, însă el o ţine una şi bună despre limba moldovenească şi despre amestecul statului român în chestiunile interne ale Republicii Moldova? Aşa că vecinii cînd se întîlnesc vorbesc prin intermediul paharelor de vodcă sau de vin, după caz, şi discută despre cît de bine le era ambilor pe timpul Uniunii Sovietice.
Însă, din start, pentru ca discuţia să aibă loc, părţile au făcut o concesie, iar tematica a fost în aşa fel aleasă încît părţile să aibă un punct comun de discuţie. Nu acelaşi lucru se poate spune despre dialogul politic existent în acest moment între opoziţia liberală şi comuniştii moldoveni. Ambele părţi au purtat dialogul surdului cu mutul. Unii sau făcut că aud, alţii sau făcut că vorbesc. Aşa că avem ceea ce avem. Iar dacă mîine cineva mă va opri pe stradă şi mă v-a întreba de ce am scris că sînt un om de stînga îi voi răspunde la fel de intolerant ca şi societatea în care am ajuns să trăim - de chichi şi de un leu ridiche! Exact aşa cum ar răspunde cei care sînt răspunzători de lipsa spaţiului public din arealul audiovizualului moldav.

Liderul Partidului Alianţa Moldova Noastră, Serafim Urechean, a declarat la Radio Nova Chişinău că este pentru prima dată în istoria contemporană a Republicii Moldova cînd partidele de opoziţie au o poziţie politică comună referitoare la partidul majoritar, opoziţia doreşte alegeri anticipate.
Am aşteptat ca negocierile politice să aibă loc încă din data de 7 aprilie, atunci cînd cei trei lideri din opoziţie s-au întîlnit cu preşedintele PCRM, Vladimir Voronin, a specificat Urechean, am dorit ca să nu ajungem în aceast punct conflictual, l-am implorat atunci pe Voronin să renunţe la acuzaţii, să retragă calificativele însă el nu a dorit. Cum putem să ne aşezăm la masa de negocieri cînd pînă ieri am fost numiţi fascişti, organizatori ai loviturii de stat, s-a întrebat retoric liderul PAMN.
Urechean a spus deasemenea că este absolut sigur că nici un deputat membru al formaţiunii pe care o conduce nu v-a vota candidaţii propuşi de PCRM. Sînt sigur că vom avea alegeri anticipate, a declarat Urechean.
Întrebat dacă grupul de deputaţi ai Partidului Alianţa Moldova Noastră din actualul legislativ ar fi votat pentru candidatura sa la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova alaturi de comunişti, Urechean, a specificat că nu e vorba despre funcţia pe care o ocupă liderii opoziţiei parlamentare în stat ci este vorba despre un control democratic al puterii în stat. Era firesc a spus Urechean ca din momentul în care partidul majoritar are 60 de deputaţi iar noi 41, din cele trei funcţii importante în stat, preşedinte al RM, preşedinte al Parlamentului şi prim-ministru, una din aceste funcţii să îi revină opoziţiei. Organizaţiile internaţionale au avut recomandări referitoare la situaţia din ţara noastră, au fost prezente în Moldova persoane care ocupă funcţii importante în Uniunea Europeană, cu toţii au sugerat că depăşirea crizei politice trebuie făcută prin intermediul dialogului, a specificat iarăşi Urechean. Dialogul însă este doar mimat, nu se doreşte dialog, altfel, acest dialog era găsit, a concluzionat liderul AMN.
Referindu-se la alegerile anticipate, Urechean, a solicitat partidelor care nu au păşit peste pragul electoral să stea acasă, căci a spus el, există o serie de partide care nu fac nimic altceva decît să dea procente în plus Partidului Comuniştilor din REpublica Moldova. Urechean nu a numit aceste partide, numindu-le doar opoziţia constructivă sau partide care sînt crescute de Voronin.

Nota Autorului

Menţionez că nu ştiu despre care partide a vorbit liderul politic. Dacă voi ştiţi îmi puteţi spune şi mie...