Responsabilitatea provocării alegerilor anticipate în Republica Moldova le revine celor trei partide de opoziţie din Parlamentul Republicii Moldova, PLDM, PL şi AMN. Trebuie însă să arătăm cu degetul şi la PCRM care, prin acţiunile efectuate nu a făcut nici un pas spre o apropiere de cerințele înaintate public de către cele trei formaţiuni politice - eliberarea deţinuţilor politici, accesul la instituţia publică a audiovizualului Tele radio Moldova precum şi retragerea acuzaţiilor de lovitură de stat, acuzaţii făcute de către preşedintele PCRM, Vladimir Voronin.
Cei trei lideri politici, Filat, Ghimpu şi Urechean, au înaintat cerinţele lor conducerii Republicii Moldova încă din data de 7 aprilie. Intoleranţa politică de care a dat dovadă conducerea PCRM face ca cei trei să aleagă singurul comportament politically correct pentru membrii de rînd ai partidelor lor dar şi pentru alegătorii lor, să fie cel care a făcut posibile alegerile anticipate.
La toleranţă se răspunde cu toleranţă. Intoleranţa atrage după ea intoleranţă. Simplu şi logic. Aceste metode comportamentale se pare însă că nu au funcţionat sau poate cu bună ştiinţă PCRM a împins în colţul anticipatelor pe cei trei lideri liberali.
Presiunea mediatică la care au fost supuşi cei trei lideri a fost una imensă, o presiune atît din partea presei necomuniste pe de o parte, dar şi a presei apropiate partidului de guvernămînt din Moldova pe de altă parte. Au existat desigur şi grupuri de presiune din partea bloggerilor, din societăţii civile care au militat pentru anticipate dar şi, potrivit unor deputaţi care au dorit să îşi pastreze anonimatul, tot felul de şicane birocratice venite din partea unor instituţii publice de control.
În spaţiul virtual AU circulat ameninţări la adresa posibililor deputaţi care ar fi putut vota pentru candidatul PCRM. Glume de prost gust, pot afirma unii - dar dacă aceste glume sînt reale, ce ne facem?
Anticipatele din Moldova reprezintă însă o şansă în plus pentru toate partidele politice care nu au trecut pragul accederi în parlament, prag care este unul ridicat pentru o ţară ca Republica Moldova, de 6 la sută. Pînă acum şi-au arătat disponibilitatea de a participa la anticipate PPCD-ul, PD-ul, PSD-ul (declaratiile le găsiţi la victornichitus.podomatic.com). Se pare că şi alte mişcări politice vor profita de această reeditare a competiţiei electorale.
Însă tendinţele de comportament politic existente în societatea moldavă ne vorbesc despre o radicalizare a electoratului, despre o viziune în alb şi negru. Chiar dacă unii compentatori şi lideri politici ne spun că este loc pentru toată lumea sub soare, să te aştepţi în aceste momente la viziuni colorate din partea electorului, nu are rost. Deşi nu am cunoştiinţă despre rezultatele vreunui sondaj de opinie realizat în ultimul timp la Chişinău (ştiu că s-a făcut însă rezultatele nu sînt publice) se pare că centrul politic moldav s-a prăbuşit. PD-ul, PSD-ul, UCM-ul au reuşit printr-un mesaj politic evaziv să trezească într-atît neîncrederea electoratului încît nici măcar un ratingul avut de domnul Tarlev la îceput de campani, nu a fost în stare să salveze mişcarea social democrată moldovenească. Chiar dacă unii au cîntat prohodul formaţiunii conduse de Iurie Roşca, trebuie însă să spunem că PPCD-ul a avut o campanie electorală care s-a bazat mai mult pe tineri, vechea gardă a partidului păstrîndu-şi parcă puterile pentru mai tîrziu. E de anticipat că în viitoarea campanie tacticile vor fi schimbate iar versatilitatea politică a domnilor Secăreanu, Cubreacov şi Roşca vor da ceva de furcă celorlalţi pugilişti politici.
În ringul de box pentru a încasa upercuturile PCRM-ului pînă la urmă vor intra formaţiunile responsabile de provocarea alegerilor anticipate. Va fi un meci de box inegal, între o categoria grea comunistă şi o categorie inferioară din punct de vedere al ponderii, cea uşoară - liberală. Liberalii vor fi cei care vor primii în plină faţă croşeurile de (la) stînga comunistă. Iar loviturile sub centură vor exista cu siguranţă căci adevăratul meci abia începe. Un lucru este sigur, pugiliştii nu se vor menaja, absolut deloc şi de aceia încă de pe acum e indicată prezenţa unui arbitru de clasă superioară. De preferabil din Statele Unite. Dar şi medici. De la FMI.

Victor Nichitus

N.A. În imagine Joe Frazer îi atinge un upercut de dreapta lui Casisus Clay.