History
Icon-add-to-playlist Icon-download Icon-drawer-up
Share this ... ×
...
By ...
Embed:
Embedded player size:
Embedded player preview:
300x300_3135975
itunes pic
Icon-play-large
Riscurile profesiei : meserie te halesc, dar n-am cheie de paişpe!
Time-length-icon 0m 0s
Icon-like
Publish-date-icon July 5, 2010
Icon-add-to-playlist Add to Playlist

Subscribe-itunes-badge
EPISODE DESCRIPTION

Am primit zilele trecute un telefon de la un vechi prieten, Îmi oferea posibilitatea unei colaborări săptămînale, adică ceva de lucru în plus, gest rar întîlnit într-o Moldovă invidioasă şi în plină criză economică, morală şi politică. Am răspuns afirmativ, rugîndu-l însă să nu îşi asume responsabilităţi atît de mari şi să se consulte cu proprietarii respectivei instituţii media. După consultaţiile care au urmat, entuziasmul vechiului meu prieten a scăzut - mi-a spus că proprietarii au refuzat. Cum ştiam şi cine sînt proprietarii, dar şi orientarea politică a acestora, gestul nu m-a mirat prea mult. M-a mirat însă largheţea cu care în Moldova se renunţă la oameni. În condiţiile unei crize acute de personal calificat, cînd politicul are din ce în ce mai mare nevoie de ziarişti, a practica angajările pe criteriul apartenenţei politice şi nu în baza profesionalismului, poate duce la situaţii perdante. De aici şi bizareria politicului moldav, în care şeful gării are de a face cu sula prefecturii!

Dacă vânzătorul de pâine de la magazinul din colţ are o altă opinie politică decît a dumneavoastră, nu mai cumpăraţi pâine de la el? Sau poate nu acceptaţi ca operaţia chirurgicală să vă fie efectuată de medicul care vorbeşte în limba rusă, pentru că îl consideraţi ocupant?
Jurnalismul este doar o meserie. Aşa cum cizmarul lipeşte tălpile unui pantof stricat, ziariştii fac articole. Respectînd codul deontologic al meseriei poţi face jurnalism şi pentru instituţiile de presă angajate politic. Dar care oare sînt acele instituţii de presă care în Republica Moldova sînt totalmente independente politic?

Marea problemă a jurnaliştilor aflaţi în Moldova nu ţine de profesionalizarea acestora ci constă în faptul că breasla din care fac parte e pusă, de către politicieni, în situaţia de a alege. Iar principiul cine nu e cu noi e împotriva noastră, funcţionează şi este pus în aplicare tocmai de către politicienii moldoveni. Există desigur şi o serie de jurnalişti care nu pot să se salute cu colegii lor aflaţi în altă tabără politică. Colegi cu care poate au activat împreună, sau cu care au fost în aceaiaşi grupă la facultate. E vorba de jurnaliştii mai vechi, cei care au purtat multiple războaie electorale şi care şi-au ars toate punţile. Cel mai curios e faptul, că aceştia devenind adevărate icoane pentru tinerii abia ieşiţi de pe băncile universităţii, insuflă acelaşi model comportamental - cine nu e cu noi e împotriva noastră. Fals.
Căci luptele politice nu sînt ale jurnaliştilor, poate doar ale redactorilor şefi sau ale directorilor de instituţii media, care mai culeg o bucată de pâine unsă cu icre, căzută de la ospăţul. Lupta electorală este a celor care doresc să preia puterea. Şi puţini au fost jurnaliştii moldoveni care şi-au dorit aflarea pe scena ingrată a puterii: Iurie Roşca, Boris Vieru, Dumitru Diacov.

Pentru că avem o meserie mirositoare, unii îşi permit să îşi bată joc de noi. Şi pentru că există destule interese ca să nu existe un sindicat al jurnaliştilor, indiferent de coloratura lor politică, un organism care să apere drepturile noastre în faţa angajatorilor, indiferent de natura lor, rămînem să facem sluj în faţa directorilor sau a redactorilor şefi, poate, poate căpătăm osul pe care se află şi ceva carne.

"..am tresărit tăcut și alb când tata
Mi-a șuierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii că mi-i sete și-mi face semn sã beau.
Amețitoare apă, ce-ntunecat te clatini!
Mã simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i deșartă și străină
Când viaţa-n noi cu greu se mai anină,
Iar datina și mila sunt deșarte,
Când soru-mea-i flamandă, bolnavă și pe moarte.

Pe-o nară pușca tatii scoate fum.
Vai, fãrã vânt aleargă frunzarele duium!
Înalță tata foc înfricoșat.
Vai, cat de mult pădurea s-a schimbat!
Din ierburi prind în mâini fãrã sã stiu
Un clopoțel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima căprioarei și rărunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sã trăiesc și-as vrea ....
Tu, iartă-mã, fecioara - tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Si codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândește tata? Mănânc și plâng. Mănânc!"

Nicolae Labiş, Moartea Căprioarei

Şi să nu dea Bunul Dumnezeu...

"N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Ca prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici in mormânt!"

George Coşbuc, Noi vrem pământ, 1894

COMMENTS
You must be logged in to post a comment.
Help | Terms | Privacy | Partners | PRO Support
© 2015 PodOmatic, Inc.