Situaţia de criză politică în care se află Republica Moldova a surprins statul român pe picior greşit. Autorităţile române nu au desemnat încă un ambasador la Chişinău, eşecul fiind aruncat în grădina guvernării comuniste şi deloc asumat de către factorii raţionali de decizie de la Bucureşti.

După evenimentele nefaste din data de 7 aprilie 2009, evenimente ce au fost reflectate informaţional de mediile bucureştene şi la nivel informal susţinute de către politicienii români, preşedintele moldovean a acuzat statul român de implicare în treburile interne ale Republicii Moldova. Ulterior, procurorul general al Republicii Moldova, a infirmat declaratiile lui Voronin, declarînd că investigaţiile nu au scos în evidenţă implicarea statului român. Suspiciunile existente au fost însă întărite de o declaraţie a preşedintelui României, Traian Băsescu, care într-un interviu pentru Radio România Actualităţi a declarat că nu îl va ajuta pe preşedintele moldovean să ajungă din nou şef al statului aşa cum a făcut-o în anul 2005. După interviul şefului statului român, jurnalistul Sorin Roşca Stănescu a publicat în ziarul Ziua un editorial în care spunea că preşedintele Băsescu s-a implicat în 2005 atît personal cît şi prin intermediul agenţiilor inteligente ale statului român în viaţa politică din Republica Moldova. Afirmaţiile au fost apoi confirmate de către liderul PPCD, Iurie Roşca cît şi de către fostul lider al PSL, Oleg Serebrian. Atît liderul PPCD cît şi cel al PSL au făcut trimitere la fostul consilier pentru politică externă al preşeditelui României, Andrei Pleşu.
Încercarea de numire a unui nou ambasador al statului român la Chişinău s-a soldat cu un eşec. Scandalul sexual în care a fost implicat fostul consul al României în Republica Moldova, Ion Nuică, vine şi el să confirme faptul că relaţiile dintre Bucureşti şi Chişinău sînt îngheţate şi că diplomaţia română este împiedicată pe orice cale să aibă o relaţie corectă şi raţională cu Chişinăul.
Nici relaţiile bilaterale cu cel mai mare vecin al României nu se află într-un spaţiu mai pozitiv, Ucraina declarînd că vede un potenţial inamic în statul român.

Într-un interviu acordat ziarului Adevărul, comentatorul politic, Dan Dungaciu, spunea că politica externă destinată spaţiului estic nu este clar definită de către responsabilii diplomaţiei române. Gafele diplomaţiei externe româneşti reeşind din lipsa unui proiect raţional şi asumat pentru dezvoltarea şi aplicarea unor politici responsabile de afirmare a interesului naţional românesc în spaţiul estic. Dungaciu afirmă că lipsa unui proiect politic de lungă durată face posibil faptul ca atît Federaţia Rusă, Ucraina sau Ungaria să aibă un cuvînt mult mai greu de spus în creionarea şi soluţionarea crizei politice din Republica Moldova.
Agenţiile de presă de la Chişinău au relatat despre înîlnirea ambasadorului ungar în Republica Moldova cu liderii nou formatei Alianţei pentru Integrare Europeană. trebuie de adăugat că şi ambasadorul ucrainean la Chişinău a avut deasemenea o astfel de întrevedere.

Dacă în 2005, preşedintele român Traian Băsescu a fost mandatat să facă presiuni asupra liderilor politici de la Chişinău pentru realegerea lui Vladimir Voronin în funcţia de şef al statului moldovean, iată că în 2009, acest lucru nu se mai repetă. Liderul PLDM, Vladimir Filat, declara la Chişinău că nu înţelege de ce nu sînt exercitate presiuni de către factorii externi pentru ca deputaţii comunişti să participe la alegerea şefului statului moldovean. Întrebare retorică, atenţia diplomaţilor europeni şi americani este îndreptată acum către Ucraina, o ţară care deşi a benificiat de suport politic şi logistic extern nu a reuşit să se înscrie pe un traseu cu finalitate nord-atlantică.
Ţară asupra căreia preşedintele rus Dimitrii Medviedev s-a oprit special cu ocazia unui discurs făcut public pe blogul său personal în care critica politicile portocalii sprijinite din exterior. Interesul firesc al politicienilor români pentru evoluţiile de pe scena politică moldavă a fost însă blocat de tăcerea marilor cancelarii occidentale care sînt mai îngrijorate de marile evoluţii politice de la Kiev, decît frîmîntările miniscule din Chişinău.
Diplomaţia românească putea fi un factor mediator între forţele politice de la Chişinău dacă proiectul politic raţional şi asumat despre care vorbea Dan Dungaciu ar fi existat. Un proiect care să fi avut posibilitate să aducă la masa tratativelor atît pe comuniştii moldoveni cît şi pe reprezentanţii forţelor liberale. Din păcate acest poiect nu există iar negociatorul din 2005, senatorul american John Conlan a ieşit la pensie. Nu există nimeni deocamdată care să poată media criza politică din Republica Moldova, semn că viitoarele alegeri anticipate sînt inevitabile.