Cine oare mai stie in Romania anului 2009 de Constantin Draghici? Dar de Doina Badea? Cred ca niste nostalgici, niste impatimiti de muzica buna, niste persoane din generatia mea sau poate un pic de mai 'nainte. De ce intreb despre Draghici?
Simplu. In momentul in care hotarasti ca vii in Moldova, trebuie sa ai niste ancore culturale plasate ferm in adincul subconstientului tau caci pericolul de a fi inghitit de curentele culturale ale unui alt spatiu sint permanente.
Un jurnalist roman care vine in Moldova de peste Prut nu poate intelege ce se intimpla cu adevarat in acest spatiu Pruto-Nistrean decit daca primo a urmarit din tara, in cazul dat Romania, viata politico sociala moldoveneasca, secundo cunoaste limba rusa.
De ce limba rusa? Pentru ca este o prezenta, vor unii sau nu, ea exista, se dezvolta si circula de la Vladivostok pina la Albita. Vrei sau nu, odata intrat dincolo de Prut intrii intr-un spatiu dominat cultural de limba rusa, chiar daca ucrainenii au pus anumite interdictii in spatiul lor audiovizual spatiul cultural rus domina o tara mult mai mare decit Romania.
Prima mea cnostiinta cu limba rusa nu au fost injuraturile, ci curios muzica lui Victor Toi. In 1992 aparuse la un an de la moartea celelbrului interpret, ultimul sau disc, intitulat Ciornai Album - Albumul Negru. Am ramas profund marcat de melodicitatea unui cintec incit am vrut sa cunosc ce mesaj transmiteau versurile. Asa a inceput odiseea mea in spatiul cultural rus. Soare al meu, priveste-ma, palma mea s-a prefacut in pumn, iar daca este praf de pusca atunci sa fie atunci si un amnar, uite-asa!...(Cucul, Victor Toi)
Daca nu ai ancorele culturale bine aruncate, atunci sansele de a mai sti cine a fost Draghici sau Doina Badea se reduc drastic. Incepi sa ii cunosti nu numai pe Victor Toi, dar si pe cei de la DDT (pentru cititorii din Romania, nu e vorba despre praful pe care prin anii 50 il aruncau bunicele noastre peste frunzele de cartof ca sa dispara gindacii de Colorado, daca mai tine-ti minte asta) ci o alta formatie rock din Rusia, ajungi sa stii de ce Moscova nu crede in lacrimi si iti dai seama incet si curios ca Satra a fost filmat de Loteanu. Incet incet ajungi sa intelegi limba rusa si urmarind emisiunile de televiziune ale ORT Rusia, fostul canal intai al postului de televiziune al intregii Uniunii Sovietice, asa numitul Pervai Canal, ajungi sa intelegi si cealalta fata a monedei. Si uite asa, intelegind ca moneda are doua fete, ajungi sa te pierzi...Si intrebi a cui e moneda? Si afli ca trebuie sa dai Cezarului ce este a lui iar sufletului tau ce e al lui...Si incet, incet pentru ca sa nu te pierzi si mai tare incepi sa tii minte, sa faci fise cu personalitatile moldovei, sa le aduci la zi, cu citate cu fapte care au aparut in presa, cu trimiteri cu deducatii logice pentru ca altfel te pierzi. Asa ajungi sa intelegi ca cei care ieri spuneau despre a au spus si despre b insa nu au spus ca dupa a vine b si c ci dimpotriva au spus b apoi a, iar ordinea, dragi jurnalisti conteaza. Asa cum conteaza sa vedeti lucrurile in evolutie, asa cum conteaza ca atunci cind vrei sa scrii despre ceva sa ai o perioada de documentare. Ina cine mai vrea acum documentare cind seful tau iti cere subiectul peste doua ore? Cine sa mai verifice faptele, cine sa mai caute si a doua sursa? Asa ca mai degraba dam repede de pe agentie, mai schimbam un aliniat si trintim stirea in ziar sau o dam la radio, ca merge si asa iar din avion nu se vede!
Jurnalismul politic, ala de care m-am ocupat, a fost unul in care incercam de fiecare data sa nu calc pe grebla. Calcatul pe grebala e un sport care nu m-a interesat mai ales ca in Moldova sportul asta iti da batai de cap!
In dosarele de presa pe care le am sint cuprinse date si fapte politice care incep din anul 1994 si pina in prezent. Toata istoria contemporana a Republicii Moldova este prezenta. Nu am tinut sa fac public acest lucru insa de la o vreme multi copii cu talent e drept vin sa se erijeze in mari cunoscatori ai fenomenului politic moldovenesc, nu am nimic cu dumnealor, insa personal consider ca ar trebui mai ales daca scrii materiale de analiza politica sa ai un minimum de predocumentare.
Cine mai stie in anul de gratie 2009 de faptul ca debutul cinematografi al filmului lui Sergiu Nicolaescu, Oglinda, a avut loc la Chisinau in Cinema patria? Stiu oare cei tineri, care privesc entuziast, ca in plin centru al Chisinaului se afla un monument al soldatilor romani, monument care este lasat in paragina, monument despre care se vorbeste la un moment dat in aceasta pelicula?
Cine mai poate cunoaste astazi adevarul? Cine mai poate discerne griul de neghina? Astazi sintem cu totii in cautarea ultimului Transformer, revenge of the fallen, dorim sa gasim o oferta mai buna pentru a nimeri pe tarmul din Ucraina caci pe Litoralul romanesc nu ajungem (hei mai tine minte cineva cum aratau tigarile Litoral?) si ne amagim candid crezind ca a mai ramas spirit romanesc care sa cistige alegerile parlamentare din Moldova. (Pe fereastra deschisa intra in casa risetele celor din fata blocului, e ora zece seara iar pe banca in fata scarii un grup de tineri rusi vorbesc despre vodka, bani si femei, citeodata prin amestecul de risete, printre discutii se strecoara si citeva ironii referitoare la limba romana, politica lipseste cu desavirsire iar principalul e cine se duce dupa bere, caci berea de dupa bere e..placere? Betie!)
Jurnalistul roman cind vine in Moldova trebuie sa mai aiba si un bun antrenament la baut caci cunoscuti pentru rezistenta lor la cantitati industriale de alcool moldovenii pina a iti da un pont jurnalistic te scutura bine de bere sau de vin, asta in cazul in care nu te servesc ei pentru a te scutura pe tine de informatii. Se intimpla si din astea semn ca cel care vrea sa iti dea pontul jurnalistic nu este deloc dezinteresat de persoana ta si numai bine nu iti vrea! Semn ca ar fi bine sa dispari din bar caci daca cineva iti toarna de baut inseamna ca lucreaza in alta parte decit iti spune. Da. Am trecut si prin de astea. Si da, am invatat sa tin la bautura. Insa la sportul asta cu ridicatul halbelor de bere la gura am renuntat. Prefer sa il practic in familie alaturi de sotie, ca e mai sigur. De fapt principalul dusman al unui jurnalist in Moldova este alcoolul. Fara el nu poti caci, daca ai dus la bun lucru ceva, trebuie sa le oferi o bere, doua, trei celor care te-au ajutat ca lucrul respectiv sa iasa bine. Daca ai ratat o stire, sau daca te-a criticat seful, tot trebuie sa oferi o bere cuiva, de ciuda. Si uite asa, sperantele si talentele se sting usor. Bineinteles cu ajutorul neprihanit al unora. Nu intram in detalii. Iar cei vechi ajung sa doarma cu capul pe masa sau sa se pise pe ei. Sint cazuri, nu intrebati cine, dar am patit-o. (Sa vedeti ce fata am facut cind am observat sub scaunul unui mare jurnalist moldovean o balta!)
Ma opresc aici. Promit ca vin cu update despre serviciile de informatii si presa libera din Republica Moldova. Date care au fost facute publice in publicatiile de la Chisinau.
Victor Nichitus